11 January, 2012
ATEISM
Astăzi, în sfârșit, m-am hotărât să aberez despre ATEISM.
Ateismul este definit ca negarea existenței lui Dumnezeu sau a oricărei divinități. După cum am citit în diverse studii există multe tipuri de ateism, era și normal la câte tipuri de religii sunt. Cel care mi-a sărit în ochi și cred că mă reprezintă este ateismul de facto (lipsa credinței în existența divinităților)
Conform unui studiu publicat în Britannica 11,5% din populația globului este non-religioasă, iar din aceștia 2,5% sunt atei.
Nu ne naștem atei, dar nici nu ne putem alege religia în care ne naștem. Când ne naștem nu ne putem alege multe chestii, asta e partea a doua, că de am putea să ne alegem și numele și religia, poate unii vor și părinții … dar nu putem.
Partea cu ateismul ține și de cât de credincioși sunt cei din familia ta, nu aș zice cu asta că părinții mei sunt atei, sunt credincioși – în limitele normale.
Eu personal nu cred în Dumnezeu. Sunt foarte greu de convins în legătură cu orice … pentru că tind să cred în ceea ce este palpabil, decât în ceva imaginar 😀
Fiecare religie are ateii ei, cum fiecare pădure are uscăciunile ei.
O dovadă de ateism ar fi : la un moment dat o fostă colegă de cameră din facultate m-a întrebat de ce mă închin când trec pe lângă o biserică. Eu i-am răspuns scurt și la obiect : Din automatism. (Spuneți-mi mie acum câți din voi nu fac asta când sunt în mijloacele de transport în comun, adică se închină când văd pe cei din jurul lor închinându-se).
La jumătate de oră după întrebarea asta mai întreabă :
”De când nu te-ai mai spovedit?”
”De prin clasa a 8-a”
”Să ști că este păcat. O să te pedepseasă Dumnezeu”
”De când aștept și momentul ăsta. E ocupat să ajute pe restul … nu are timp de mine” de data asta foarte ironică … să văd ce o mai zice
”Nu e frumos cum vorbești”
Nu am mai băgat-o înseamă, și în jumătate de oră s-a îmbrăcat și a plecat … în oraș cred. După cea ieșit una din celelalte colege
”Ce ai fost așa de rea”
”Știi că asta e părerea mea”
”Cred că s-a dus acum l-a biserică să se roage și pentru sufletul tău”
”Sau să ia niștea aghiazmă și o cruce să mă exorcizeze”
Alt exemplu pentru care m-au făcut niște prietene necredincioasă a fost următorul.
M-am dus la biserică nu ca să aprind o lumânare sau să mă rog ci pentru a-mi cumpăra cărbuni pentru narghilea 😀
Singurele dăți când am fost la biserică au fost la nunțile câtorva cunoscuți și la botezul nepoțelei mele (nepoțică în sensul copilul vărului meu).
Când am fost mică am fost învățată ce e frumos și ce nu să faci într-o biserică și alte dastea. Acum când sunt matură, cu capul pe umeri, și pot să judec singură … nu văd rostul în a crede în cineva care nu există fizic.
E ca atunci când îmi arăți un măr și îmi zici că este roșu. Voi fi de acord cu tine pentru că îl pot vedea cu ochii mei. Dacă îmi arăți spre cer și îmi zici că acolo este Dumnezeu nu te cred pentru că nu îl pot vedea (stelele și luna nu le vad cu ochiul liber dar știu că sunt acolo, sau pot fi văzute cu telescopul)
Sunt atee în ortodoxism… dar aș trece oricând l-a catolicism (nu pentru că aș fi mai puțin atee acolo) doar pentru faptul că la ei cand mori nu trebuie neapărat să fi înmormântat sub pământ ci poți fi incinerat, și îmi ”surâde” idee de a putea fi împrăștiată după moarte în locurile care mi-au fost cele mai drage.
Mai consider că educația primită în cei șapte ani de acasă se bazează și pe cultul religios în care te afli (ortodoxism, catolicism, musulman, etc.). Nu mă apuc acum de polemici le cate de atacurile musulmanilor și credința lor în Coran cum că ce ce nu sunt în aceeași religie cu ei trebuie să moară. Plus că nu există nici un act (cum ar fi certificat de nastere, căsătorie, deces, diplomă de bac, licentă care să ateste că ești într-o anumită religie) Apartenența la o religie ține de locul unde te-ai nascut și religia părinților.
Religia mi se pare căse bazează pe un proverb celebru ”Crede și nu cerceta”. Eu nu sunt așa …
Discover more from Forever Young
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
1 Comentarii
[…] mâncare cânt săvârșești și alte păcate, care pot fi mai mari – cuvinte prea mari pentru ateea din mine. Așa să revenim la ce vroiam de fapt să vă zic. Iubesc primăvara pentru că încep […]