24 September, 2011
Trecut Prezent Viitor
Astazi (24.09.2011) s-au implinit 60 de ani de la deschiderea Aerodromului de la Alexeni, ocazie pentru a se desfasura un miting aviatic numit “Aprob decolarea”. A fost un miting care a demonstrat tuturor că la Alexeni s-a făcut şi se va face aviaţie.
Aerodromul Alexeni dispune de o pistă betonată de 2.500 metri, bretele adiacente de 1.000 metri, hangare şi spaţii administrative.
In decursul celor 60 de ani s-au perindat multe tipuri de aeronave : Mig 15, Iak 11, Il 28, Il 29, Mig 21, Mi 8, Mi 17, Iar 316, Iar 330.
In anul 2001 atat regimentul cat si escadrila au fost desfiintate, iar in anul 2002 aerodromul a fost dezafectat si a fost transferat din administratia MAN in administratia Directiei Generale a Penitenciarului.
In ultima vreme aerodromul a fost reabilitat si utilizat partial de RegionalAirServices, care este in curs de obtinere a inregistrarii aerodromului si reintegrarii lui in circuitul civil.
Mitingul/Showul a meritat pe deplind. Nu a contat soarele care dogorea pe cer! La sol au fost prezentate publicului un Mi 17, un Iar 316, 2 Iar 330 si mai multe modele de avioane usoare. “Spectacolul” de la sol a fost mic pe langa cel de pe cel.
Mai intai au trecut cateva avioane usore Zlin, dupa ei urmand formatia de 6 parasutisti de la Aeroclubul Roman.
Spectacolul adevarat a fost oferit de :
– Ioan Postolache care face parte din Yakarii Acrobatii la mansa unui YAK 52 TW.
– Vulturii Tricolori, Formaţia Aeroclubului Romaniei, alcătuită din trei aeronave Zlin 142, pilotate de Alexandru Ion (cap de formatie), Andrei Şerbu (aripa stângă), Ionuţ Andrei (aripă dreapta)
– Hawks of Romania, alcatuita din 4 aeronave Extra 300L, pilotate de George Rotaru (cap de formatie), Cristian Iorgov, Catalin Prunariu si Cornel Marinescu. Ca deobicei Geroge Rotaru a oferit un spectacol de neuitat.
Ce a insemnat pentru mine acest aerodrom? 7 ani din copilarie
Pana in anul 1998 tatal meu a lucrat pe acest aerodrom. Erau zile in care ma lua cu el la servici.
Prima data cand chiar imi amintesc a fost cam cand am avut varsta de 3 ani si eram cu un cap mai mare decat roata unui 330.
Erau zile in care nu eram singurul copil din acea curta, de fapt cred ca eram minim 5 de fiecare data knd am fost. Uneori cand ridicau fosrte putin elicopterele de la sol, doar sa faca unele teste lua si cate unu, doi copii.
Majoritatea zilelor de Ajun de Craciun, toata lumea isi aduce copilul sa il vada pe Mos Craciun cum vine cu elicopterul.
Tin minte ca intr-un an era o ceata, de nu vedeai la 5m in fata, si un frig de crapau pietrele, dar pe noi copii nu ne interesa. L-am vazut pe Mos Craciun coborand din elicopter. Deabia cand am crescut mi-a zis tatal meu ca nici nu au ridicat elicopterul de pe pista, doar i-au pornit motorul si au rulat pana aproape de hangar sa il vedem noi. Eram copii, nu stiam, dar eram total fascinati!
In fiecare an se organiza un zbor de agrement cu An-2, parca. In primul an mi-a fost frica sa ma urc in el pentru ca mi se parea prea mare, dar imediat ce mi-a zis mama “Hai ca mergem la bunica”, nu m-a mai interesat nimic. Nu mi-am dat seama cand am ajuns sus printre nori, dar mi-a trecut toata frica cand mi-am lipit nasucul de geam si ma uitam cum se vad norii, eram fascinata. Cand am ajuns jos plangeam ca nu mai vreau sa ma dau jos din avion.
Copilaria mi-am trait-o jumatate in curtea unitatii Aerodromului de la Alexeni si jumatate in curtea vechiului Spital de la Urziceni, unde a lucrat mama mea.
Ca fiecare copil am facut nazbantii, dar acum imi dau seama ca am avut o copilarie care mi-am trait-o cu fericire si pe care “am copilarito”.
Ce fac copii cand au chef sa se dea cu sania in toiul verii si nu au nici zapada nici sanie? Iau o scara o urca pe o colina, se aseaza cate unul pe fiecare treapta a scarii si isi dau drumul la vale. Concluzia din aceasta joaca: toata lumea era plina de ciulini din cap pana in picioare! Nu a contat pentru ca noi ne-am distrat!
Cred ca datorita copilariei mele puteam sa imi aleg doua drumuri pe care sa imi triesc/croiesc viata : aviatie sau medicina. Am ales aviatia, pe partea inginereasca, dar cine stie poate in viitor cand voi avea bani voi face si niste ore de pilotaj!
AVIATIA DA SENZATIA! Blue Blood!
P.S. voi pune si niste poze imediat ce le voi primi!
Pozele au fost realizate de un amic (Bogdan Movileanu – pe photoavia puteti vedea mai multe poze (cu tema aviatica) realizate de el)
Discover more from Forever Young
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
1 Comentarii
[…] ca subofiţei, sau ofiţeri la aeroportul dintr-o comună aflată la câţiva km de oraş – Alexeni. De când acea unitate militară s-a desfiinţat acum strada a devenit una de pensionari, care se […]