Muncii nr 7/nr 9

Emil se ţine iar de lepşe şi mi-a pasat vreo două. Prima a preluat-o şi el de la Daniel, şi este vorba despre denumirea străzii pe care stau, dacă aceasta reprezintă ceva.

Deci să începem – Leapşa străzii tale

Strada se numeşte Muncii, iar numărul la care stau este 7 sau 9. Nu vă îngrămădiţi, vă explic acum care este treaba cu numerele, dar întâi două vorbe despre ce ar trebuii să reprezinte numele străzii.

A muncii, conform dicţionarului explicativ al limbii române înseamnă activitate conștientă îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale.

Din 1889 strada mea are şi o zi internaţională, cunoscută de toată lumea – 1 Mai. Cred că mulţi se întreabă (şi nu au fost deloc curioşi să afle – mă număr şi eu printre ei) de ce tocmai 1 Mai a fost numită Ziua Internaţională a Muncii. Conform Wikipedia s-a stabilit această dată în memoria victimelor grevei generale din Chicago.

Deci, teoretic, ar trebui să fie o stradă plină de oameni muncitori. A fost pe vremea lui Ceaşcă. Atunci majoritatea bărbaţilor care locuiau pe acea stradă lucrau ca subofiţei, sau ofiţeri la aeroportul dintr-o comună aflată la câţiva km de oraş – Alexeni. De când acea unitate militară s-a desfiinţat acum strada a devenit una de pensionari, care se strâng la noi în faţa blocului şi joacă table cât este lumică naturală.

Legat de numărul străzii. Pe partea noastră sunt blocurile cu numere impare, ia peste drum sunt cele cu numere pare. Numai că există o discrepanţă la numere. Blocul din dreapta are numărul 5, iar blocul din stânga are numărul 11. Ce s-au gândit edilii noştrii! Să facem blocul dintre, cel în care locuiesc eu, cu două numere. Aşa că o parte din locatari au pe buletine numărul 7, iar o parte numărul 9 – există chiar familii cu numere diferite pe buletin.

Asta este povestea străzii mele.

Leapşa o poate prelua oricine doreşte şi are o poveste a străzii pe care stă.