Thanks for Sharing

Stăteam și mă gândeam cum ne dăm seama că suntem dependenți de ceva. Am scormonit internetul și am dat peste o listă de 6 caracteristici care ne spun că avem o dependență: toleranță crescută, pierderea controlului și a măsurii, consumul în ciuda consecințelor negative, sevrajul, scăderea timpului petrecut în societate și creșterea timpului alocat pentru consum, încercarea de a renunța și eșecurile.

Citind caracteristicile am realizat că fiecare persoană este dependentă de ceva. Cauzele unei dependențe sunt multiple, dar cele pe care putem da vina în primă instanță sunt: ritmul accelerat al vieții, cerințele profesionale și sociale. Ca să putem trece de fiecare zi încercăm să găsim un stimulent, de la cele mai nevinovate (zahărul, ciocolata) până la alcool, tutun, droguri.

Pe când tentațiile sunt un pui mai mic de dependente, sunt doar ispitele care duc la dependență, sunt acel ceva care ne seduc în a face ceva greșit și/sau interzis. Este în firea umană să ne dorim cu ardoare lucrurile la care nu putem ajunge.

***

Încă una… nu pot să adorm… durează doar 3 minute. Nu pot să adorm acum… trebuie să aud și ultimele acorduri ale melodiei… ”we had to let it go”. Parcă și melodia îmi spune că trebuie să adorm, mâine o iau de la capăt. ”to torture for my sins”. Îmi simt ochii din ce în ce mai greoi; mă las dusă în lumea viselor exact în momentul când ultimul vers ”to live a lie” al melodiei se aude, iar ultimele acorduri se sting în tăcerea nopții.

”Let’s dance in style, lets dance for a while”

Deschid un ochi, întind mâna pe noptieră după telefonul și apăs pe mai multe butoane deodată. Se oprește. Mă întorc pe partea cealaltă și îmi continui somnul.

5 minute mai târziu: ”Some are like water, some are like the heat”

Mă ridic în capul oaselor cu părul în ochi. Soarele încearcă să pătrundă prin draperiile groase. Ridic telefonul de pe noptieră și opresc alarma. Mă ridic din pat, mă întind și mă îndrept spre birou. Imediat ce calculatorul pornește dau drumul la muzică.

Mă pregătesc de facultate pe ritmurile noii melodii a lui Eminem – Survival și Fall Aut Boy – Young Vocanoes.

Când sunt gata îmi pun căștile pe urechi și închid calculatorul; ”give me a second…” închid ușa și aud cum mă strigă cineva; scot o cască din ureche ca să aud mai bine. Era colega de grupă; o salut și eu pornim înspre facultate. Ritmul muzicii încă se auzea în casca rămasă în ureche ”so let’s set the world on fire”

– Toată ziua ești cu căștile în urechi. Când vrea omul să vorbească cu tine nu poate. Ști am citit un studiu undeva…

– … scris de cercetători britanici, o întrerup eu pe colegă.

Râdem amândouă, eu dând din cap pe melodie.

– Erau canadieni. Stai să-ți citesc, spune ea în timp ce-și scoate telefonul din buzunar. Uite ce zice: ”Plăcerea intensă resimțită de oameni în timp ce ascultă muzică declanșează la nivelul creierului secreție de dopamină, un neuro-transmițător implicat în apariția senzației de plăcere, provocată de preparatele gustoase, actul sexual, bani și droguri.”

”You can be a master Don’t wait for luck” se auzea din căști.

– Tu ai auzit ce am zis? întreabă colega.

– Da. Sigur, îi răspund eu dând din cap pe ritmul muzicii.

Singurul lucru pe care îi înțelesesem este că muzica are uneori același efect ca drogurile și că poate crea dependență. Asta înseamnă că eu sunt dependentă de muzică?!

”So, so what? I’m still a rock star” ding ding. Pink m-am făcut să mă gândesc la un film, în care joacă, deabia lansat în care este prezentată povestea a trei dependenți de sex (un consultant pe probleme de ecologie, un medic de urgențe și un tată cu o carieră de succes) și a celor apropiați lor. Dependență, ispite, romantism, comedie – totul în  Thanks for Sharing

Articol realizat pentru Etapa nr. 4 a concursului SuperBlog 2013.