Spuff

Când m-am mutat la casa mea (ce clișeic sună), o perioadă mi-a plăcut singură. Ulterior am simțit nevoia să umplu apartamentul nu numai cu mobilă ci și cu oameni, flori sau animale.

Prietenii vin când sunt invitați, dar nu stau mai mult de o zi. Florile îmi cam mor … nu din vina mea. Așa că a rămas varianta animăluțului. Întotdeauna mi-am dorit o pisică, dar pentru ca tatăl meu are astm nu s-a putut.

Așa că acum câteva luni am început să mă uit sa adopt un ghemotoc blănos. Înainte de asta am început să am discuții cu prietenii care aveau argumente pro si contra. Decizia era luată, iar pentru informații despre cum sa am grijă de un meow (vroiam neapărat un băiețel) si ce are nevoie, am apelat la fosta mea profesoară de lb. engleza din liceu, care are un blănos cam de 10 ani.

În acel moment am aflat ca are si o blănoasă care era gestantă. Astfel la începutul lunii aprilie au apărut pe lume 5 Jelly Beans – 2 gri (ambele fete), 1 negru ca tăciunele, unul tras la xerox după taică-su și unul îmbrăcat în frac negru cu un papion alb – pe năsuc.

M-am îndrăgostit ireversibil de toți, și i-aș fi luat acasă numai că nu voiam să devin ”crazy cat lady”. Așa că după câteva vizite și interacțiuni l-am ales pe el, copia fidelă a tatălui. L-am mai lăsat câteva luni la părinți să îl învețe maniere, dar de două luni încoace este al meu.

Toți cei 5 blănoși au fost botezați inițial de băiatul profei. Pe el îl chema Gypsy – ca pe taică-su. Îmbrăcămintea este copiată de la el, dar comportamentul de la maică-sa – Smoke. După câteva zile de trăit cu el si observat comportamentul am ajuns la concluzia că este necesară o schimbare de numai, așa că Gypsy a devenit Spuff.

Întrebarea prietenilor a fost: de ce Spuff? Nu contează ce face, prostie sau doar se joacă, nu apuci să-l vezi, dispare fără să lase în urmă nici cel mai mic semn, doar auzi din altă cameră un meow firav.

Cu acest articol, încep o nouă categorie, intitulata Spuff’s Adventures, în care vă voi povesti din năzbâtiile blănosului!