Sensul

V-am tot vorbit despre sens, dar nu v-am spus ce este. Nu va fi o noutate când vă voi spune că şi acesta, ca şi realitatea şi viața, nu este uşor de definit, asta probabil şi datorită faptului că, pentru a definii sensul trebuie să ne folosim de el.

Conform unei definiri mai complexe: “sensul este reprezentarea mentală împărtășită a posibilelor legături între obiecte, evenimente şi relaţii”. Elementele de bază, dar și cele mai simple din care sensul este constituit sunt asocierea și diferențierea – sensul asociază un obiect cu alte obiecte, în același timp diferențiindu-l de toate celelalte. Asocierea și diferențierea facilitează conceperea și folosirea simbolurilor.

Datorită simplității sale, abilitatea de a stabili asocieri și deosebiri este caracteristica cea mai evidentă a sensului. Fără îndoială și celelalte specii pot învăța să facă asocieri și deosebiri, dar nu au nivelul de inteligență suficient de ridicat, pentru a putea combina mai multe etichete într-un gând complex și a folosi toate posibilitățile oferite de sens.

Sensul are și el multe funcții, care pot fi grupate în două categorii mari: abilitatea sensului de a ne ajuta să discernem tipare în mediu și abilitatea individului de a-și controla comportamentul manifestat, precum și stările interne prin intermediul sensului.

În afară de folosirea simbolurilor, sensul în sine poate induce emoții: cititorii au reacții emoționale puternice la lecturarea unei cărți sau a unei scrisori. Datorită sensului nu experimentează senzații de durere și/sau plăcere, ci mai degrabă emoții plăcute și/sau neplăcute.

Utilizarea sensului la niveluri inferioare tind să fie concrete și limitate de timp. În schimb, utilizarea sensului la niveluri superioare se pot referi la relații complexe, cu implicații multiple, care transcend limitele situațiilor imediate, putând atinge perspective atemporale, chiar eterne. Sensurile complexe se construiesc prin combinarea sensurilor simple, aceste sensuri integrative fiind denumire constructe. Nivelurile inferioare de sens tind să aibă cadre temporale înguste și sunt de obicei deconstruite, adică sunt private de interpretările elaborate.

De obicei, construirea sensurilor complexe reflectă încercarea persoanei de a răspunde la veșnica întrebare: ”De ce?”

Ideologiile sunt un set important de sensuri culturale. Ele oferă un se de atitudini fundamentale care îi ajută pe oameni să judece ce este bine și ce este rău, dar și cum să stabilim atribuiri prin care putem înțelege cauzele evenimentelor și procesele care ne conturează viața.

Acum vine întrebarea: ”Dar unde găsim sensul?” – mai ales că acesta nu este un fenomen fizic, că nu există într-un loc anume de unde ne putem duce să îl luăm și să-l folosim. Astfel am putea spune că sensul nu există. Sensul se referă la idei care stabilesc legături între lucruri și ia naștere în urma unor simple asocieri și diferențieri.

Sensul s-a dezvoltat probabil ca să servească două scopuri majore: procesul de învățare și autocontrolul.