Make. Believe (II)

A trecut și săptămâna ce am avut-o de petrecut cu Xperia Z și până acum a fost singurul telefon de care m-am despărțit foarte greu, mai mai că nu îmi venea să-l trimit celor de la evoMAG înapoi – chiar mai greu decât Lumia 920.

Dacă m-ați pune să fac acum un clasament cu ce am testat până în acest moment ar arăta cam așa: Xperia Z, HTC 8X, Lumia 920, Nexus 4. Nu există telefonul perfect – sau cel puțin să îndeplinească toate dorințele.

Are aceeași construcție unibody – se pare că acesta este noul trend – dar puțin mai specială, ținând cont că poate face și pe scafandrul, iar toate porturile sunt acoperite de capace care pot fi chiar un inconvenient. Este vârful de gamă al celor de la Sony, ce se luptă cu celelalte nume grele pentru titlul de cel mai dorit smartphone.

Unibody, Unibody – dar ca stocare stă foarte bine, pot spune că cel mai bine? Păi în afară de cei 16GB standard ce însoțește telefonul, se mai poate adăuga un card microSD de până la maxim 64GB.

Ce nu-mi place la niciunul dintre telefoanele de ultimă generație, dacă rulezi un joc în jurul a două ore se încălzește mult prea mult, din punctul meu de vedere.

Sunt mai conservativă și mă simt mai bine când există un buton pentru camera foto.

De unde să încep?! Poate de la display-ul de 5inch protejat de un geam rezistent la zgârieturi și lovituri – Sony Mobile BRAVIA Engine 2. Da, telefonul are niște dimensiuni impresionante (139 x 71 mm) fiind unul dintre cele mai întinse telefoane de pe piață, dar este destul de ușor pentru performanțele lui (mă pipăiam la 5 minute pentru a fi sigură că acesta se află încă în buzunar).

Este construit în jurul platformei Qualcomm APQ8064TSnapdragon 600, a procesorului Quad-core 1.5 GHz Krait și a plăcii video Adreno 320 cu 2GB.

Din punct de vedere al conexiunilor, nu vedem nimic spectaculos: Wi-Fi 802.11 a/b/g/n, Bluetooth v4.0 cu A2DP, NFC si microUSB v2.0; iar din punct de vedere al rețelei, acesta se poate conecta și la 4G.

Să vă spun două vorbe trei prostii despre situarea porturilor și butoanele de pe marginile telefonului:

– sus avem jack-ul de 3.5mm

– stânga avem în coltul de sus conectorul USB (care nu este marcat pe capacul ce îl acoperă și l-am învârtit ceva până mi-am dat seama), sub acesta aflându-se cel pentru slotul microSD

– dreapta avem butonul rotund de on/off – lock/unlock, deasupra acestuia aflându-se slotul pentru introducerea cartelei SIM; iar sub butonul de lock/unlock veți găsi butoanele de volum.

Pe cât de mare, luminos și sexy este display-ul acestui telefon pe atât de imposibil este de citit pe el ceva în momentul când soarele bate ca nebunul pe cer.

M-a dezamăgit totuși și întreruperea frecventă a semnalului Wi-Fi – router-ul se află culmea este la 2m de mine. Să nu mai vorbesc de difuzorul extern care este cel mai slab din câte smartphone-uri am ținut în mână – dar să știți că atunci când vine vorba de convorbiri se aude mult mai bine decât altele.

Am fost plăcut impresionată de tastatura celor de la Sony care poate fi personalizată, și mi-a plăcut și partea de lock/unlock screen (ai două comenzi – pentru cameră și muzică). Uitasem să vă spun că este echipat cu Android 4.1.2, foarte puțin modificat/personalizat de Sony.

 

Din punct de vedere practic, mi s-a părut că are o autonomie mai scăzută decât celelalte telefoane – în momentul când porneam Real Racing 3, cu bateria 100%, luminozitatea la maxim, după 2-3 ore de joacă aceasta mai avea un 25% dacă aveai noroc – toate astea chiar dacă are o baterie de 2330mAh. Deabia atunci când l-am lăsat să stea aproape toată ziulica bateria s-a descărcat a doua zi.

Când vine vorba de aplicații, vă pot spune că au fost cam aceleași, poate am mai adăugat câteva jocuri