Chemarea Ingerului – Guillaume Musso

Cred că era și timpul să revin la obiceiurile vechi, de data aceasta este vorba despre un obicei cultural. Mi-am revenit din toate stările de nechef, iar odată cu primăvara a sosit și dorința mea de a citi. Asta și pentru că am foarte multe cărți cumpărate/câștigate anul trecut, iar jumătate din acestea sunt necitite – cealaltă jumătate au fost cumpărate datorită faptului că au fost citite și le-am vrut cu orice preț în bibliotecă.

Astăzi vă voi vorbi despre cartea lui Guillaume Musso – ”Chemarea Îngerului” – achiziționată de Black Friday. În ultima vreme aleg cărțile după titlu și nu după ce îmi spun alții.

Cartea face parte din colecția Strada Ficțiunii, a editurii All, din categoria Bestseller – categorie care i se potrivește în totalitate.

Două vorbe despre autor: tânăr (născut în 1974) romancier francez îndrăgostit de New York, care conform spuselor sale ”scriu întotdeauna cărți pe care mi-ar plăcea și mie să le citesc”

Doamne de unde să apuc recenzia asta?! Încep de la sfârșit prin a-i mulțumii ”necunoscutei de la aeroport” care a ”sădit în mintea” lui Musso ”sămânța care a stat la originea acestei povești” .

M-am apucat de ea acum o lună – moment în care am citit jumătate, după care am părăsito într-un colț de birou la serviciu. Am revenit asupra ei tocmai de 8 martie, și pot spune că m-a ținut cu sufletul al gură.

Cartea asta nu poate fi încadrată într-o categorie anume: puțin polițistă, puțin romantică, mai mult misterioasă, foarte mult despre descoperirea sinelui și mult mai mult despre cum ni se dărâmă viața în momentul când rămânem fără cel mai prețios accesoriu modern – telefonul;

Doi necunoscuți din lumi diferite se ciocnesc din greșeală pe aeroportul JFK – fiecare din ei fiind cufundat în gândurile lui. După ce se etichetează reciproc își văd în continuare de zi, dar ajunși fiecare la destinație descoperă că au încurcat telefoanele.

Panică dar și curiozitate îi izbește pe amândoi.

Era un proverb ”Spune-mi cu cine te-mprietenești, ca să-ți spun cine ești” ce merge adaptat ”Arată-mi telefonul ca să-ți spun cine ești”. Ce ai face dacă cele mai nevinovate mesaje, sau pasiuni ascunse, poze deocheate, tot ce reprezintă o parte din viața ta personală se află pe mâinile unui străin aflat la zeci de mii de km distanță de tine?

Jonathan Lempereur, fost chef recunoscut în toată lumea, fost proprietar al unui imens imperiu, decăzut după ce a fost ”înșelat” de soție, retras în San Francisco.

Madeline Green, fostă polițistă, adusă în pragul sinuciderii de cauza ce i-a marcat pentru totdeauna viața, retrasă în Paris unde deține ”Grădina Minunată”

Este din categoria cărților care trebuie citite în fotoliul de acasă cu o ceașcă de ceai lângă tine. Cu cât te cufunzi mai mult în carte cu atât lectura ei de acaparează și te face să ăți imaginezi că te afli și tu în paginile acesteia, trăind cu intensitate fiecare moment. Chiar și după ce o termini vrei mai mult.

Cartea îți arată cum doi oameni total diferiți, aflați la mii de km distanță, se pot apropia prin intermediul telefonului. Curiozitatea omenească este prezentată atât de frumos, iar dialogul celor doi pare la prima vedere violent, dar știți vorba – ”Cine se tachinează se iubește”

”Nimic nu s-ar fi întâmplat fără acea ciocnire din aeroport. Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă nu și-ar fi schimbat telefoanele din neatenție. Dacă ea ar fi intrat în acea cafenea cu treizeci de secunde mai devreme sau cu treizeci de secunde mai târziu, nu s-ar fi întâlnit niciodată. Așa le era scris. O stranie lovitura a destinului, care alesese să-i apropie într-un moment decisiv. Chemarea îngerului, cum zicea bunica ei …”

Chiar aș vrea să văd acest roman ecranizat, doar pentru a vedea dacă modul în care am parcurs eu povestea în mintea mea este la fel de alert și plin de momente puse sub semnul întrebării – întorsăturile de situație neașteptate ar face deliciul publicului. Cartea este îmbinarea perfectă între romantism și polițist fără a părea trasă de păr și exagerată.

Citatul care îmi va aminti de carte va fi: ”Cei mai frumoși ani ai unei vieți sunt cei pe care nu i-ai trăit încă” – pentru cunoscătorii de franceză vă prezint și varianta originală ” Les plus belles années d’une vie sont celles que l’on n’a pas encore vécues”

Alte citate care m-au impresionat au fost câteva din cele prezentate la începutul subcapitolelor:

”Există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o bună zi, se vor întâlni.” – Claude Gallay

”Inima femeii este un labirint de subtilități care sfidează spiritul grosier al masculului aflat la pândă. Dacă vreți într-adevăr să posedați o femeie, trebuie mai întâi să gândiți ca ea și primul lucru pe care-l aveți de făcut este să-i cuceriți sufletul.” – Carlos Ruiz Zafron

”Marea problemă a existenței noastre vine din faptul că suntem pentru totdeauna singuri și toate eforturile, toate actele noastre nu ilustrează decât tendința de a fugi de această singurătate.” – Guy de Maupassant

”Întotdeauna ai de ales. Ești chiar suma alegerilor tale.” – Joseph O’Connor

Articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.