Biz, Placebo si caruta

Ce se poate întâmpla într-un oraș de provincie într-o frumoasă zi de primăvara.

Una bucată pățanie întâmplată astăzi și povestită mie de către tatăl meu. Pe la ora 12 astăzi se duce el să cumpere niște pâine de la magazinul de la colt. Când coboară obervă că mi-a venit mie revista ”Biz” – la care am abonament în urma participării la ACEASTĂ campanie, plus LEVEL la care mfzi-am făcut curând un mic abonament pe 2 luni și mai erau și câteva facturi și un aviz. A zis că le ia când se întoarce. Dar surpriză în cele două minute cât a fost el până la magazin s-a întâmplat o magie și revistele plus facturile au dispărut, rămânând doar avizul.

M-am enervat la culme și pe o foaie de hârtie am scris un mesaj pentru vrăjitor ”Cel care a avut ”BUNUL SIMȚ!” să sustragă revistele să fie la fel de simțit și să le înapoieze, iar dacă tot a luat și facturile le și poate plăti!”

Dacă tot mi-a rămas avizul am plecat mai pe la ora 16 până la poștă. Pe drum mă întâlnesc cu una bucată căruță, trasă de un cal atât de alb și frumos. Dar tot ce este frumos la privit nu miroase bine :)). În respectiva căruță era un moșuleț simpatic, dar conținutul era cel cu iz – balegă de cal. În acel moment am realizat cu adevărat stupoarea cu care priveau ceilalți trecători căruța. Eu am probleme cu nasul și nu simt complet mirosurile, sau la fel de puternic ca înainte.

Ajung frumos la poștă, mă duc la colete, rezolv, după care mă duc la ghișeul de la casierie să îmi ridic și biletul la PLACEBO pe care l-am comandat pe Bilete.ro. Îi zic cucoanei cum stă treaba și se uită la mine ca și cum i-aș fi cerut luna de pe cer. Caută ea printr-un sertar niște foi cu un format predefinit ca să scoată biletul. Le găsește în cele din urmă și după se apucă să citească instrucțiunile –de mai multe ori pentru a fi sigură că nu greșește – pentru a scoate biletul. I-a luat vreo jumătate de oră până l-a printat, timp în care ateista din mine începuse să se roage sârguincios să nu greșească. Nu mai zis că după ce a reușit să îl scoată mai aveam de pus un colet și m-am așezat frumos la masă să completez datele pe aviz timp în care cucoana discuta cu altă colegă, surprinzând o parte din discuție: ”A dat 150 ron pe un bilet la ăștia” – am presupus că i-a arătat pe monitor numele formației. Când am depus coletul îmi venea să îi zic ”Da ăia care dau 450 ron la Lady Gaga ce mai zici”