About time, again and again

Dreams within dreams and thoughts after thoughts. The neuronal synapses are so weird that one can`t fallow me  and a conversation would be useless. What is life but a spiral?

Frânturi de gânduri vin și pleacă și trec rapid de la o idee la alta, deplasându-mă atemporal într-un spațiu infinit ce nu cuprinde trecutul, viitorul și prezentul. Văd imagini statice, urmăresc mișcări, simt vibrațiile muzicii ce mă înconjoară. Mă agit să înțeleg, să retrăiesc și să corectez greșeli în minte. Apoi realizez cât de inutil e. Nu am regrete; în afară de unul singur și asta e deja ceva ce va ajunge  poveste pentru nepoți. Mulțumesc  tecutului.  Trec la a analiza prezentul și cumva revin în trecut prin întrebarea ”Oare dacă nu greșeam și nu treceam prin tot ce-a fost, aș mai fi ajuns aici, aș mai fi eu și m-aș mai bucura de tot ce trăiesc acum?”. Realitate- prezent: uimitor cum lucrurile s-au aranjat; piese dintr-un puzzle. Adevăr sau iluzie? Și de aici începe viitorul. Firele pe care le urmăresc mi se par imposibile pentru că în trecutul meu nu le puteam accepta și de aceea nu le puteam prevedea. Lucrurile se schimbă. Rămânem aceeași doar în aparență. Schimbăm feluri de a fi, comportamente, mentalități, preferințe, dorințe, idealuri. Ne impunem noi și noi țeluri și odata ce le atingem, ne promunem altceva. Nu rămînem aceeași;  în esență însă ceva ne definește până la sfârșitul vieții: un centru al extremelor pe care ne deplasăm constant odată cu trecerea timpului. Timpul: trecut, prezent, viitor – se regăsește oglindit în propria persoană. Tot ce am făcut, tot ce facem sau vom face, poartă propria semnătură.

Crezi în destin? Sau crezi că ne croim singuri soarta? Oricum ar fi, prezentul e un rezultat al acțiunilor noastre. Fie că ne acceptăm trecutul sau alegem să-l uităm și o luăm de la zero, tot aceeași persoană vom fi; semnătura de care vorbesc, tipicul personalității noastre  ne va determina să rămânem în esență aceeși persoană.

E bine de conștientizat holismul celor trei părți – trecut, prezent, viitor; pur și simplu nu le poți separa cu adevărat.

Dreams within dreams and thoughts after thoughts. The neuronal synapses are so weird that one can`t fallow me  and a conversation would be useless. What is life but a spiral?

De ce e viața o spirală? Pentru ca e o desfășurare continuă a timpului. Nu trăiesc în trecut, nici nu imi irosesc viața în planuri de viitor, ci profit de moment si merg pe principiul că timpul nu vindecă, doar te face sa privești clar ce a fost în trecut, dar sunt mereu atentă la idea ca timing`s a bitch. Nu sunt pierdută în timp, ci puterninc ancorată în realitate tocmai pentru ca imi place sa fiu conștientă de timp. De ce insist atâta pe timp? Pentru că imi place subiectul. Și dacă nu vezi rostul vorbelor mele, incearcă să vezi mesajul din spatele aberațiilor aparente.