Viata

În articolul trecut am vorbit, sau cel puţin am încercat să îmi spun părerea, despre realitate şi ce reprezintă aceasta. Astăzi o să încerc să trasesc câteva idei legate de VIAŢĂ.

Charlie Chaplin spunea că “Viata este o tragedie atunci când e privită în prim-plan şi o comedie când o priveşti în plan larg.”

Am mai citit şi o povestioară cu tâlc din seria “Ucenicia lui Platon pe lângă Socrate“

<<Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.

Socrate i-a cerut să faca un drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieţi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.

Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia.

Socrate a mers şi el în pădure, să-şi caute ucenicul. În cele din urma, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus :

Socrate i-a spus : “ Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă”.>>

Acum ceva ani am primit un tricouaş (ce poate fi purtat de o papuşă) cu un text destul de semnificativ.

La fel ca şi realitatea, viaţa nu poate fi definită exact. Aceasta fiind o realitate fizică ce reclamă unitatea şi implică o schimbare continuu. Oamenii, animalele, plantele – fiecare organism – se naşte, creşte, se adaptează, se schimbă, dar se şi sfârșește într-un anumit moment incert. Din punct de vedere al oamenilor, fâşia dintre naştere şi moarte este îngustă, cele două neputând exista una fără cealaltă şi nefiind o cale de mijloc – un drum intermediar pe care să îl urmăm.

Trecerea prin viață, parcurgerea acelei fâșii înguste, presupune satisfacerea unei serii de nevoi naturale și dorințe. Printre acele nevoi se numără nevoia de oxigen, apă, hrană, somn, dorința de a fi iubiți, pentru plăcere și sex, dar și aversiunea pentru durere fizică și sufletească. Dar printre aceste nevoi se găsesc și curiozitatea, nevoia de contact social și dorința de a trăi într-un mediu stabil și sigur, dar și nevoia de a aparține unui grup social. Toate aceste nevoi și dorințe sunt singurii factori care ne influențează comportamentul.

Oamenii se descurcă mult mai bine dacă pot preconiza sau schimba evenimentele cu care se confruntă sau dacă reușesc să se conformeze cerințelor mediului, asta până când ajung să îți creeze și să se obișnuiască cu condiții de viață stabile.