Somnul nu este pentru toata lumea

La capitolul “dacă aveam mintea cea dintâi nu mai aveam atâta nevoie de cea de pe urmă”, am întâlnit  de curând  un alt termen deosebit de amuzant prin paradoxul sau, mai degrabă  oximoronul involuntar pe care îl crează. Este vorba de “saltele ergonomice“, o sintagma se pare foarte îndrăgita de cei care se ocupa cu marketing-ul si cu promovarea acestor produse.

Pentru cei care nu inteleg de unde vine umorul involuntar al acestei formulari, sa luam definitia de dictionar a ergonomiei, care este o disciplina ridicata la grad de stiinta:

– ERGONOMÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de muncă în vederea realizării unei adaptări optime a omului la acestea. – Din fr. ergonomie.

– ERGONOMÍE s. f. știință care studiază relațiile dintre om, mașină și mediul de muncă. (< fr. ergonomie)

Am ales doua definitii, pentru a surprinde toate nuantele si aspectele descrise de termen. Pe scurt, este vorba despre om, masina si munca. Ori, in formularea noastra, este vorba de niste saltele de dormit, nu de unele pe care pot ateriza acrobatii, la circ, in cazul nefericit al unor accidente. De unde, atunci, relatia cu munca? Unde intervine masina – ca mecanism sau aparatura sau unealta? Singura explicatie posibila poate fi data doar daca apelam la ludic si daca trecem totul intr-un registru vulgar. Prea mult somn sau prea multa relaxare pot fi, intr-adevar, obositoare, si se pare ca acesta este efectul saltelelor: ne adapteaza optim la aceste conditii.

O explicatie reala tine, probabil, de transferul termenului, neinteles pe deplin. Asa cum exista scaune ergonomice – astea fiind alea pe care stai la birou si lucrezi pe calculator sau alea pe care stai in atelier si traforaj viteza – cineva s-a gandit ca de ce nu si saltele. Urmeaza saltele de plaja ergonomice, hamacuri ergonomice si, de ce nu, scaune de masaj ergonomice. Si lista ramane deschisa.