Scavengers Hunt pe Strada Fictiunii

Pe 28 martie la 16:30 în față la Godot Cafe-Teatru.

Ce am căutat acolo? Pai una bucată dublu eveniment: Scavengers Hunt și lansarea perlei anului din punct de vedere literar – ”Cevengur” de Andrei Platonov.

De ce si pentru ce Scavengers Hunt? Pentru distracție și pentru a se crea noul vizual al colecției ”Strada Ficțiunii”.

De ce este nevoie? 4 echipe formate din maxim 8 membrii pregătiți să caute diverse obiecte, mai mult sau mai puțin obișnuite. Eu am făcut parte din echipa Raluxăi.

Ce am avut de căutat/făcut?

Ne-au legat frumos cu o panglică albastră (care se decolora) și am plecat la căutat obiecte:

– una bucată poza cu un cer plin de cât mai mulți nori (au ieșit câteva cadre cu niște nori pufoși)

– făcut rost de o seringă de la o farmacie fără să o plătim (nu puteam fi luați drept drogați pentru că ce e drept eram puțin comici legați cu aceea panglică, încercând să nu ne încâlcim și să ne facem loc prin mulțime)

– să vindem romanul din lumina reflectoarelor (a fost cel mai dificil – românul nu este devorator de lectură chiar dacă la un moment dat am cerut pe el si 1 Ron). Deabia am reușit în cele din urmă să vindem romanul la un anticariat pentru 5 Ron.

– să facem rost de o cheie, ceva roșu, 20 monede de 10bani și un obiect ce amintește de Crăciun – am profanat una bucată brăduț din curtea Muzeului de Istorie.

– literele I și N pe care le-am tăiat dintr-un pliant lăsat pe o mașină – foarte minuscule literele că la un moment dat am avut senzația că le-am pierdut.

– să scriem un catren cu rimă împerecheată care să conțină cuvintele ”Strada Ficțiunii” și să îl postăm pe Wall-ul nostru de Facebook sau al unui prieten – pentru cei care s-au întrebat ce e cu catrenul respectiv pe Wall-ul meu de Facebook, acum s-au luminat.

– și una bucată poză de grup în care fiecare membru să poarte un accesoriu Hippie – la 2-3 uși depărtare de Godot Cafe-Teatru se afla Soul Rebel un magazin profilat aproape numai pe accesorii de acest gen.

După ne-am grăbit fuguța fuguța, cât am putut din cauza panglicii, să ajungem înapoi la sediu. Am fost a doua echipă – prima fiind cea a cărui sef de trib a fost Toma, ei fiind cei care au realizat vizualul din obiectele aduse de toate echipele.

Toată lumea a primit ca premiul de participare o sacoșică cu 5 titluri din colecția ”Strada Ficțiunii”, din care nu putea lipsi Cevengur. Celelalte 4 fiind: ”Școală pentru proști” de Sașa Sokolov, ”Menajera lui Jamrach” de Carol Birch, ”Moștenirea” de Katherine Webb și ”Orașele Invizibile” de Italo Calvino. A mai fost și o tombola, în care se putea câștiga o bicicletă, 2 Evo Tab2 și 3 e-reader Evo Book. Norocul meu proverbial și-a luat vacanță așa că nu am câștigat la tombola – înseamnă că voi avea noroc în dragoste. Pe mine oricum m-au mai tentat niște titluri din colecția ”Strada Ficțiunii”: ”Portretul unui bărbat imatur” de Luis Landero, ”Sanctus” de Simon Todyne, ”Poker în infern” de Florian Lafani și Gautier Reanult și ”Mă sinucid altă dată” de Kerstin Gier. I love to read books! În format normal, să o simt eu în mână, să îi simt mirosul de hârtie.

După alergătura plină de glume după obiecte s-a făcut o prezentare a cărții, care m-a făcut pe jumătate să o citesc – nu sunt fană a cărților scrise de ruși pentru că mi se par prea aglomerate de detalii inutile.

Despre carte au vorbit Mario Demenzzo (Vicepreședinte Grupul Editorial ALL), Viorel Zaicu (Director editorial Grupul Editorial ALL), criticul literal Costi Rogozanu, Maria Coman (bloggeriță si realizator Antena 3) și nu în ultimul rând doamna Antoaneta Olteanu – cea care a tradus Cevengur. Pentru a ne prinde în atmosfera romanului actorul Vlad Logigan ne-a citit câteva pasaje din carte.

Pentru ca seara să fie completă, cireașa de pe tort a fost recitalul solistului de la Taxi – Dan Teodorescu.

Deci rețeta unei zile frumoase ar fi: o carte bună, muzică de calitate, oameni pe aceeași frecvență și o locație din centrul vechi al Bucureștiului.

 

Nu am putut scrie până astăzi (12.04) despre acest eveniment din cauza nefuncționării blogului. Dar mai bine mai târziu decât niciodată – și de data asta merge proverbul pentru că prin poștă mi-a venit numărul 229 al revistei Biz în care este prezentată chiar conceptul de cafenea-teatru. Asta ca paranteză la evenimentul organizat de Grupul Editorial ALL.

Am aflat că primul cafe-teatru s-a deschis în urmă cu 18 ani și s-a numit ”Green Hours 22 Cafe Bar”. Voicu Rădescu, cel care implementat această idee de teatru independent/nonconformist a plecat în această ”afacere”de la o ambiție: ”Am vrut să fac un bar ci interferențe culturale. Nu mă gândeam la mai mult decât câteva concerte de chitară clasică”.

După Green Hours a apărut ”La scena”, iar ulterior Godot Cafe-Teatru. Proprietarul cafenelei-teatru de pe strada Blănari este tânărul actor de film George Remeș. Acestuia i s-a spus că deschiderea unu teatru pe o perioadă de criză este o demență, dar pe el nu l-a interesat și a continuat cu planurile. La doi ani de la deschidere acesta are noi planuri. Dorește ca Blănari să devină loc pietonal, cu este de fapt trecut în acte, iar în fața cafenelei să își poată deschidă și o terasă. De asemenea, la subsol are un spațiu pe care ar dori să îl folosească pentru a deschide un club în aceeași direcție de eleganță-cultură ca cel de sus.

Nu se poate vorbi despre o competiție între Green Hours si Godot, în primul rând pentru că Green Hours va rămâne un etalon pentru teatrul independent de la noi și în al doilea rând pentru că Voicu Rădescu susține acest nou val de cafe-teatru, iar la deschiderea Godot a fost prezent și l-a felicitat pe George Remeș: ”Felicitări, ați scos underground-ul la suprafață.”

Despre acest eveniment au mai scris: Toma, Raluxa, Elena, Tunaru, Andreea, Dana, Constantin, Adrian, Alina.

Recitalul lui Dan Teodorescu (am filmat și eu dar se vede mai prost)