Remarkable person

‘Dreaming dreams no mortal ever dared to dream before’ – Edgar Allan Poe – The Raven

Vreau să-ți spun o poveste. Da… ție! Așează-te confortabil și ascultă!

Totul începe ca orice poveste… a fost odată ca niciodată…

”– Îmi amintesc că prima dată când te-am văzut nici nu te-am băgat în seamă, ce este drept amândoi făceam parte din grupuri diferite de invitați și la o nuntă de obicei socializezi cu cei cărora le ști măcar numele. Era și normal ca toată lumea să fie îmbrăcată elegant, așa că nu mi-ai atras atenția într-un mod deosebit.

***

– Era opt dimineața. Stăteam sprijinită de zidul rece așteptând metroul. Într-o mână aveam o cafea cu care mă fripsesem deja, iar în cealaltă o carte cu care încercam să îmi fac dimineața mai plăcută. Când metroul a sosit în stație am pășit automat în el încercând să nu pierd rândul cărții. Deabia la următoarea stație mi-am ridicat privirea din carte pentru o secundă. Atunci te-am observat. Mi-a trebuit o secundă să procesez de unde te recunosc…

– Și după ai venit la mine. Eu te-am observat de la nuntă, dar nu am avut curajul să te abordez.

– Ști că nu e frumos să întrerupi când o persoană vorbește, spun eu glumind, lasă-mă să termin de povestit. Așa… am venit la tine și atunci te-am observat mai bine. Erai îmbrăcat elegant, dar totuși practic – am presupus că te duci la serviciu. Îmi aduc aminte și acum destul de clar acea zi: îmbrăcat la 4 ace și dichisit, dar totuși erai așa de relaxat. Din vorbă în vorbă am uitat să coborâm și am fost nevoiți să mai mergem o stație.

– Ha ha!

– Cât am așteptat celălalt metrou am făcut schimb de numere de telefon și mi-ai propus ca a doua zi să ne vedem la prânz pentru o plimbare. Am fost de acord…

***

– A doua zi am ajuns mai devreme, tipic mie, dar aveam cartea la mine. Stabilisem să ne întâlnim în față la Festival 39, fostul Hanul lui Manuc. M-am așezat pe banca din stația de autobuz, mi-am băgat căștile în urechi și m-am cufundat în lectură. 10 minute față de ora stabilită am simțit pe cine strângându-mă ușor de umăr. De data asta erai îmbrăcat mai casual dar cu același zâmbet. Ți-ai cerut scuze pentru întârziere și atunci am văzut mașina parcată în stație, noul Toyota Avensis, și mi-am zis: tot ceea ce face o persoană o reprezintă: cum se îmbracă, cum vorbește, ce telefon are, chiar și mașină pe care o conduce; iar când mi-ai zis că este a ta mi-am că se potrivește perfect cu personalitatea ta.

– Îmi amintesc că atunci am descoperit prima ta obsesie! Ha ha!

– Strici povestea! Interiorul era frumos lucrat cu atenție la detalii din materiale de calitate, parcă urcai într-o limuzină. Primul meu gând a fost cum te fac să mă lași să o conduc și eu o tură, după care mi-au zburat ochii la gadget-uri – în special sistemul multimedia Touch&Go Plus, moment în care ai descoperit una dintre obsesiile mele. Timpul a zburat așa de repede – presărat cu discuții diverse și joaca mea cu sistemul, încât nici nu am realizat când am ajuns în parc – asta s-a datorat și confortului mașinii.

Când m-am dat jos din ea totul a devenit o ceață…

… și m-am trezit. Urăsc visele frumoase care se termină brusc.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.

Mai pot adăuga totuși două motive pentru care merită să ai un autoturism de la Toyota:

– consum de combustibil redus – datorat reducerii greutății motoarelor – ceea ce duce automat la un nivel de emisii mai mic ce ajută la protejarea mediului

– garanție – toate autoturismele sunt supuse la teste extensive pentru a asigura siguranță, calitate dar și performanțe cât mai bune în orice condiții.

Articol realizat pentru Etapa nr. 1 a concursului SuperBlog 2012.

*sursa foto Toyota.ro