Post Blue

Placebo, care este una dintre cele mai apreciate trupe britanice de rock alternativ, au încântat pentru treia oară România, iar de data asta nu i-am mai ratat. Prima dată au cântat în 2006 la Arenele Romane, iar în 2009 au cântat la Romexpo. Show-ul parcă a fost mai bun decât celelalte două la un loc, dar același minus – fără bisuri.

Locația a fost perfectă pentru un concert – stadionul Iolanda Balaș Soter, iar sonorizarea a fost mult mai bună decât la Tuborg GreenFest, la fel și spectacolul de lumini. Iar pe ecranele amplasate deasupra scenei se puteau vedea din diferite unghiuri spectacolul.

Problemele de organizare au fost mereu de aceea uneori spectatorii sunt de cele mai multe ori nemulțumiți. Concertul a fost sponsorizat de această dată de Redd’s.

Dar ca la orice concert au existat si părți pozitive si părți negative. La intrare aceiași treabă cu sticla de apă: trebuia să o arunci. Majoritatea deabia își cumpăraseră sticla de apă de pe la magazinele din jur. Atunci am realizat că o să se impună același sistem de jetoane folosit în ultimul timp la majoritatea festivalurilor organizate pe la noi. Numai că sistemul era diferit în comparație cu Tuborg GreenFest. Aici trebuia să cumperi neapărat minim două jetoane (12Ron – adică 6Ron jetonul) – nu puteai cumpăra doar unul. Se putea renunța la sistemul de jetoane ținând cont că nu a fost festival.

Odată intrat pe stadion nu mai puteai ieși. Atunci la ce mai foloseau brățările și partea de bilet rămasă? Față de Tuborg GreenFest, unde brățările au fost dintr-un plastic, aici brățara era de hârtie și dacă încercai să o scoți de pe mână riscai să o rupi.

Spațiu liber între Zona B și Zona A puțin cam mare, iar spectatorii ce aveau loc la tribună în zona numerelor 100-60 aveau cam aceeași vedere ca cei din Zona B, singura diferență fiind că stai jos – atunci de ce ai dat mai mult pe bilet. Consider că puteau amplasa două ecrane mai mari și în lateralul scenei.

Din punct de vedere al organizării în plus față de Tuborg GreenFest au fost ”chiuvetele” ecologice unde te puteai spăla pe mâini după folosirea toaletei care am observat că au fost destul de folosite.

Pe bilete scria clar intrarea se face începând cu orele 18, dar în rest nimic mai mult. Am aflat ulterior că în deschidere vor cânta clujenii de la Grimus. Orele la care vor începe să cânte ioc! Normal că toată lumea s-a îngrămădit să intre pe stadion la ora 18.

În jurul orei 20 au început să cânte cei de la Grimus, iar undeva pe la al doilea cântec și-a făcut și autocarul celor de la Placebo, care au început să cânte de la ora 22.

În jurul orei 22:00, cu lumini puternice și acordurile melodiei ”Kitty Litter” anunțau intrarea în scenă a trupei Placebo. Publicul a reacționat imediat la urcarea artiștilor pe scenă prin strigăte și aplauze frenetice.

Toată lumea știa cine sunt și nu aveau nevoie de nici o prezentare dar Brian a prezentat trupa printr-o reverența: ”Thank you, ladies and gentlemen of Bucharest. We are Placebo and we come in peace”

Următoarea piesă a fost chiar cea care dă titlul albului din 2009 – ”Battle for the Sun”. A urmat una din piesele, care pentru mine în special este reprezentativă, și pe care orice fan respectabil al lor o știe și nu își putea ține gura închisă ”Every you and every me”

La un moment dat Brian a ținut să se adreseze publicului și să spună ”Thank you very much brothers and sisters of Bucharest. We would like to send a special thank you to everyone that is dancing. And an extra special thank you to each and everyone of you who are actually watching the show and not watching the concert through a fucking little screen on your fucking camera. I hate to break it to you guys, but the moment is now! Yeah? And later the moment will be gone and there’s nothing on a fucking screen that’s gonna bring it back.” (“Multumim celor care danseaza, celor care tipa, celor care nu urmaresc concertul printr-un ecran mic al telefonului mobil. Momentul este acum! Bucurati-va de el pentru ca el trece!”.)

La sfârșit au fost o serie de piese pe care pur și simplu le ador ”Running up that Hill”, ”Post Blue” și ”Infra-red”. Noutatea pentru urechile publicului a fost piesa ”B3”. La finalul piesei ”Infra-Red” nu și-au luat la revedere, dar toboșarul Steve Forest a aruncat publicului trei dintre seturile de bețe folosite în timpul recitalului.

Între cele două trupe atmosfera a fost întreținută de DJ Matei de la Radio Guerilla.

Concluzia, cu bune cu rele, concertul a fost unul extraordinar și eu nu m-aș fi săturat să îi ascult și dacă ar fi ținut până a doua zi dimineață, tot nu ar fi fost suficient.

Kitty Litter

Battle for the Sun

Every You Every Me

Speak In Tongues

Black-Eyed

Special Needs

For What It’s Worth

I Know

Slave to the Wage

Bright Lights

Meds

Teenage Angst

Song to Say Goodbye

The Bitter End

Running Up That Hill (Kate Bush cover)

Post Blue

B3

Infra-red

Sursa foto AICI