“Once you enter into the performance state you can push your body to do things you absolutely could never normally do.”
În puținul timp pe care îl am la dispoziție astăzi m-am gândit totuși să vă scriu despre un documentar ce l-am văzut săptămâna trecută și care încă mai face ravagii în mintea mea.
Nu îmi plac documentarele despre viața unor persoane. Atunci ce m-a făcut să vreau să-l văd pe acesta? Un clip scurt ce a fost postat de cineva pe facebook. M-a intrigat și m-a făcut să vreau să știu mai mult.
Așa am ajuns să descopăr cel mai emoționant documentar – despre viața și cariera artistei și omului Marina Abramović. Aceasta este pioniera performance art-ului. Seducătoare, fără frică, scandaloasă, încăpățânată, ciudată, frumoasă, creativă, Marina Abramović a redefinit ceea ce arta este de aproape patruzeci de ani.
Aceasta s-a născut pe 30 noiembrie 1946 în Belgrad, Serbia. Ambii părinți au lucrat în armată – tatăl comandant, mama maior.
Această mărturisește într-un interviu, cum ea și fratele ei, au fost crescuți într-un regim strict militar, după plecarea tatălui – ”Nu mi s-a permis să ies din casa după ora 10 noaptea până am avut 29 de ani. E de necrezut, dar tot ce ținea de reprezentațiile mele: tăierea, biciuirea, arderea, totul a fost făcut înainte de 10 seara.”
Cele mai nebunești performance ale sale sunt cele din 1974 – Rhythm 10, Rhythm 5, Rhythm 2 și Rhythm 0.
În timpul spectacolului Rhythm 5, Abramovic a sărit într-o replică în flăcări a unei stele comuniste și și-a pierdut cunoștința din cauza lipsei de oxigen. Din cauza luminii și fumul emis de flăcări, spectatorii nu și-au dat seama că aceasta a leșinat și a fost salvată doar cu câteva momente înainte ca flăcările să-i cuprindă corpul.
În 1976 a părăsit Iugoslavia și s-a mutat în Amsterdam, momentul când l-a întâlnit și pe Ulay (Uwe Laysiepen) și au început colaborarea – conceptele principale au fost explorarea ego-ului și a identității artistice. Unul dintre cele mai interesante dar și controversate performace a fost cel în care cei doi s-au așezat goi, față în față, în ușa de acces, iar publicul trebuia să treacă printre ei, atingând ambele trupuri goale.
În 1988, după o așteptare de mulți ani au primit acordul de a realiza unul dintre cele mai spirituale acte ale lor – străbaterea pe jos a marelui zid chinezesc, fiecare de la capete diferite. S-au întâlnit în mijloc, s-au îmbrățișat, iar relația profesională și sentimentală a celor doi s-a terminat. Ea a avut o aventură cu un prieten comun, iar el cu o traducătoare din China.
Mulți spun că demersurile pentru obținerea aprobărilor pentru acest maraton i-au testat până la extreme, iar în cele din urmă i-au măcinat. Din acel moment cei doi nu au mai ținut legătura.
Ea s-a mutat în New York unde a luat-o de la capăt. A devenit celebră datorită proiectelor sale chiar foarte controversate uneori. S-a recăsătorit și a divorțat, dar asta nu a făcut-o să se oprească din a crea artă.
În 2010 The Museum of Modern Art (MoMa) din New York i-a dedicat 6 etaje pentru a-și prezenta întreaga cariera, avea 64 de ani pe atunci. Expoziția ”Marina Abramovic: The Artist is Present” a durat 3 luni. Aceasta a schimbat ideea de muzeu – nu atinge nimic, doar privește – și a dat posibilitatea publicului de a experimenta. A ales câțiva artiști pentru a repune în scenă câteva dintre performance-urile ei din trecut.
Pentru a duce lucrurile mai la extrem s-a hotărât ca în această perioadă, de luni până sâmbătă (736.030 minute) să stea nemișcată pe un scaun și să privească în ochi pe oricine dorește să se așeze pe celălalt scaun aflat în fața ei. Peste 850.000 de oameni au stat pe acel scaun, oameni obișnuiți, dar și vedete. Toți au stat la coadă pentru a vedea puțin în sufletul Marinei, și nu numai.
Totuși cel mai emoționant moment a fost acela în care pe scaunul din fața Marinei s-a așezat Ulay.
People lost their centers and I’m just their mirror. They come there and they actually started living in the present moment, because we always live in the past which happened, the future, which didn’t. And we forgot present. And present is the only thing we can relate to. Present is the only thing which is actually real, exists, because this moment of you sitting here and talking, the ceiling can fall down and we are all dead.
Toate trăirile Marinei în timpul acestui inedit experiment le puteți vedea în documentarul-film ”
Marina Abramovic: The Artist is Present”. Nu este un film ușor și nu toată lumea îl poate înțelege. Este brutal, scandalos, life-changing, dureros, nebun, simplu dar fără limite, plin de nuditate, energie dar și de sentimente. Daca nu îl găsiți căutați-mă pe mine pentru că nu am de gând să îl șterg vreodată din PC.
Un banc spus de ea lui Jeffrey Brown într-un interviu pentru postul TV PBS:
”De câţi performeri e nevoie să schimbe un bec?
Nu ştiu, nu am stat acolo decât 6 ore”
Marina Abramović nu a schimbat arta și mentalitatea oamenilor făcând lucruri simple, ci datorită extremelor, și pentru că a făcut lucruri de care alții s-au temut. S-au temut fizic, psihic și pentru cariera lor. ”Eu fac lucruri care nu îmi plac pentru că lucrurile care nu îţi plac, cele de care îţi e frică, sunt cele de unde vin rezultatele interesante.”
Distribuie dacă îți place
Related
Discover more from Forever Young
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
0 Comentarii