Hall Of Fame – Drivers (II)

Astăzi Valentin vă va mai spune câteva despre alți piloți ce au făcut istorie în GP-uri dar și în Formula 1 (apărută deabia în 1950).

ALAIN PROST (n.1955)

Monaco 1986. Keke Rosberg, cel mai greu de impresionat pilot din anii ’80, si-a croit loc de pe locul 9 pana pe 2, în urma coechipierului sau, Alain Prost. Apoi a forțat pana la limita pe care o credea omenește posibilă. De la boxe i s-a semnalizat ca Prost se depărtase și mai mult. După cursa, Rosberg si-a aruncat mânușile și s-a înclinat în fata singurului om care i-a stârnit vreodată admirația adevărata.

Un comun pentru spectatorul de rând, un pilot sublim pentru observatorul avizat. Cel mai subtil pilot din istorie. Muncitor , perfecţionist, încăpăţânat el a marcat cel mai pregnant epoca turbo. Cu excepţia lui J.Clark, nimeni nu a fost mai gentil cu maşina sau a protejat-o mai bine. Nu surprindea niciodată ochiul spectatorului comun, în schimb uimea cronometrul. În virajele lente şi întortocheate nici un pilot nu a avut mână lui, iar când situaţia o cerea, abilitatea sa sublimă îl transforma într-un racer la fel de pur şi dur ca Senna sau Mansell, aşa cum s-a văzut în Africa de Sud 1982 sau Mexic 1990. Cel mai fin dintre toţi? Probabil chiar mai mult.

NELSON PIQUET (n.1952)

Strălucit, dar inegal, fără perdea în declaraţii, racer de cel mai greu calibru în momentul în care concentrarea sa era la maxim, dar şi leneş, galant şi imprevizibil, Nelson Piquet, unul dintre cei mai galonaţi piloţi din istoria F1, a fost mai tot timpul un tip nepopular în padock, conflictual şi uneori prefăcut. Cariera sa este egală în măsura jalonată de momente scânteietoare şi evenimente nedemne de statutul unui triplu campion mondial. De aceea, clipele sublime ce au rămas întipărite în memoria observatorului atent sunt cele din sezoanele în care nu a luat titlul, deşi a luptat din răsputeri pentru acesta, precum magnifica depăşire asupra lui Senna la Hungaroring 1986 sau calităţile de luptător cruciat dovedite la Adelaide 1990. Cu o pregătire fizică pusă la punct ar fi putut realiza mai mult. Dar pentru el asta nu contează, el chiar crede că a realizat mai multe decât oricine în epoca sa.

NIKI LAUDA (n.1948)

Omul cheie al marii renașteri Ferrari de la jumătatea anilor ’70. In decursul anilor, au fost câțiva piloți mai talentați decât el, iar alții mai rapizi , dar cu siguranță nu a mai fost nimeni ca el. Un caracter original, de neclintit în deciziile sale, un analist imaculat, posesor al celei mai strălucite inteligente de curse, în viziunea lui Alain Prost, Niki Lauda rămâne unul dintre pilonii F1 si un “all time top 10” in orice clasament rezonabil al piloților de F1. Dacă în prima parte a carierei, viteza sa naturala și controlul asupra mașinii erau la nivelul celor mai buni, aceste aspecte s-au mai erodat în a doua parte. Cu toate astea, faptul că s-a impus în fata lui Prost în lupta pentru titlul din 1984 releva ce dimensiuni colosale aveau celelalte calități ale sale, folosite acum la maximum în detrimentul vitezei pure, căci multe dintre victoriile sale au fost obținute înainte de ziua decisiva de duminică a cursei.

NIGEL MANSELL (n.1953)

Mustăciosul englez era în general un tip anost , dar asta numai până se urca la volan . Deţinător al unui singur titlu mondial , obţinut într-o manieră zdrobitoare în 1992 , ar fi putut deveni multiplu campion dacă maşina sa ar fi fost mai fiabilă, iar el mai puţin avântat . Cu un control superb al maşinii în condiţii extreme , Mansell a fost cel mai bun “overtaker” din istorie . Iubea maşinile supraviratoare cu o punte spate mai puţin încărcată , iar combinaţia dintre viteza sa imensă , lipsa de prejudecăţi , dăruirea şi alura sa de războinic pur au dat amatorului de F1 performanţe legendare precum Silverstone 1987 sau Hungaroring 1989 . Membru cu drepturi depline a celei de-a doua generaţii de aur a F1 , “Il Leone” a scris , alături de Prost , Senna şi Piquet unele dintre cele mai frumoase pagini din istoria motorsportului.