Fire and Blood

După 15 ani de stat în anonimat era timpul ca rudele mele să afle de existența mea. Eram un bastard, dar ce contează, prin venele mele trece același sânge nebun ca prin cele ale lui Visery și ale Daenerysei. Daca poveștile auzite despre John Snow sunt adevărate înseamnă că am totuși o șansă la o parte din averea și onoarea casei Targaryen.

Cu ajutorul iscoadelor trimise în cele șapte regate, am aflat că cei doi veri ai mei se află sub protecția Magisterului Illyrio în unul dintre Orașele Libere aflat peste Marea Îngustă. Cu puținii bani lăsați de mama mea am arvunit un mic vas cu pânze și am pornit la drum, împreună cu câțiva oameni.

”Not all that a man does is done for gain. Believe as you wish, but even fat old fools like me have friends, and debts of affection to repay.”

Imediat ce am ancorat în port am fost luat în primire de gărzile orașului. Se pare ca Magisterului Illyrio a aflat de vizita mea, dar sper că nu știe și cine sunt. În drum spre castelul acestuia, am observat că nu degeaba Pentos era unul dintre orașele libere – oamenii acestuia se pregăteau de ceva sărbătoare.

Drumul până la moșia acestuia a fost scurt, iar când am ajuns una din gărzi s-a grăbit înăuntru pentru a-l anunța de venirea mea. Imediat ce am intrat l-am observat pe acesta, stând cu toată greutatea sa, afundat într-un jilț ce dorea să se asemene cu Tronul de Fier al celor Șapte Regate. Imediat ce m-a observat s-a îndreptat puțin, însemnând că totuși i-am trezit interesul. Nici nu am ajuns bine în fața lui când vocea lui groasă s-a auzit în toată încăperea ca un ecou.

– Cine ești tu? întreabă acesta puțin iritat de faptul că a fost întrerupt.

– Numele meu este Aeon Targaryen, spun eu clar și răspicat. Am venit la dumneavoastră pentru că iscoadele mele mi-au spus că aici îmi voi găsi verișorii. Tot acestea mi-au spus că sunteți cel mai mare suporter al casei Targaryen și aliatul nostru, spun eu încercând să îl lingușesc puțin

Toată lumea a făcut ochii mari de uimire, mai ales că toți știau că Daenerys și Visery erau singurii moștenitori în viață din casa Targaryen. Cât timp aceștia șușoteau la cele auzit, mi-am trecut ochii prin încăpere și l-am recunoscut pe Visery. Aveam aceeași ochi liliachii și același păr blond-cenușiu, numai că el era sfrijit, iar eu eram înalt și mult mai bine făcut.

– De ce m-aș încrede în cuvintele tale băiete? întreabă Magisterului Illyrio pe cât de curios pe atât de intrigat, studiindu-mă cu atenție.

– Străbunicul meu a fost Valarr Targaryen iar tatăl meu a fost ultimul rege Targaryen, regele Nebun.

– Cum poți spune despre tatăl meu că a fost un curvar! Nebun, DA! Dar…. izbucnește Visery, roșu la față și tremurând tot de furie, una dintre gărzi ținându-l pe loc pentru a nu se năpusti spre mine.

Illyrio și-a ridicat mână stângă cu degetul arătător butucănos în sus în semn de liniște, iar Visery s-a oprit din vociferări, desprinzându-se de gardă și îndreptându-și hainele pe el.

– Vorbele sunt goale. AI vreo dovada? Întreabă țanțos Illyrio.

Scot din buzunarul hainei un plic pe care i-l dau gărzii de lângă mine, care la rândul lui îl da mai departe lui Illyrio. Acesta întoarce plicul pe toate părțile înainte de a scoate din acesta foaia. Ochii lui mici se măresc în momentul în care privirea îi pică pe blazonul negru cu un dragon roșu cu trei capete – emblema casei Targaryen.

După ce termină scrisoare rămâne pentru câteva clipe cu privirea ațintită, jucându-se cu degetele în barba galbenă ascuțită. În încăpere e tăcere, auzindu-se doar respirația greoaie a acestuia, până când Visery spune cu vocea lui calmă:

– Magister Illyrio sper că nu te încrezi în mâzgăliturile de pe foaia gălbejită pe care acest bastard a adus-o, spune sâsâind și răspicat. Putea oricând să o falsifice!

– Ai inelul? întrebă Illyrio fără să își ridice privirea din hârtie, Visery fiind readus din nou la tăcere.

Venele de pe gâtul lui erau din ce în ce mai pronunțate, fața începuse să i se înroșească, se vedea că nu suportă să fie ignorat sau tratat ca un copilandru. Doar, până în acel moment, era singurul moștenitor de drept al tronului celor Șapte Regate. Îmi iau privirea de la acesta și scot din buzunarul cojocului inelul – mama mea mi l-a dat pe patul de moarte și mi-a spus atunci, că daca știu cui să îl arăt, odată și odată voi putea deveni Regele celor Șapte Regate. Aveam doar 5 ani și pe atunci visam doar la copilării. Mai târziu mi-am aflat originile, lucru care m-a ambiționat în a deveni cel mai bun în tot ceea ce am început.

În momentul când am pus inelul în palma magisterului Visery și-a bulbucat ochii în primă instanță, iar ulterior și i-a micșorat și a spus cu viclenie:

– E fals! foarte sigur de el.

– Știți legenda inelului lui Valarr Targaryen?! întreb eu, dar fără a-l lăsa pe magister să-mi răspundă la întrebare continui, acesta este făcut din oțelul Valyrian rezultat din Blackfyre, sabia ce se presupune că a fost îngropată cu Aegor “Bittersteel” Rivers, bastardul regelui Aegon IV Targaryen.

Nu apuc să termin propoziția bine că am luat inelul din mâna lui Illyrio, am tras sabia din teaca celei mai apropiate gărzi și cu inelul am tăiat-o în două.

Surprins de gestul meu Illyrio a sărit în picioare, fix în momentul în care două gărzi încercau să mă imobilizeze.

– Se pare că inelul este adevărat Visery, spune acesta întorcându-și privirea înspre el, făcându-le în același timp semn gărzilor să îmi dea drumul.

Iau inelul de pe jos și îl îndes înapoi în buzunarul cojocului

– Asta nu înseamnă nimic…

– Spre deosebire de tine, eu nu trebuie să cerșesc pe la stăpânii Orașelor Libere! I-o tai eu înainte ca acesta să își termine propoziția.

Într-o clipită era în fața mea, cu pumnalul scos, toți cei aflați în încăpere realizând ceea ce se întâmplă în momentul în care a auzit clinchet de oțel. Îmi scosesem sabia și am apucat să îi blochez lovitura.

Privirile noastre se întâlnesc. Eu sunt calm, pe când Visery tremură din toți rărunchii și cu coada ochiului îi văd venele gâtului pulsând și clocotind de furie. În acel moment pe ușa încăperii intră un sol cu vești.

– Gata Visery, ți-ai expus punctul de vedere, e timpul să petrecem unirea lui Khal Drogo cu Daenerysei, spune magisterul Illyrio întrerupând tăcerea apăsătoare. Această discuție se va continua în următoarele zile. Până atunci, spune Illyrio întorcându-și privirea înspre mine, Aeon ești binevenit să rămâi.

– Mulțumesc, spun eu băgându-i sabia înapoi în teacă, dar fără a-mi lua privirea de la Visery. Când consider că acesta nu mă va mai ataca fac eu o plecăciune în fața lui Illyrio și mă retrag urmând garda căreia magisterul i-a făcut semn să mă conducă.

Înainte de a părăsi încăperea mă întorc către Illyrio și spun tare pentru a fi auzit peste zarva creată odată cu retragerea mea:

– Am un dragon pe care îl pot controla!

—–

„In the game of thrones, you win or you die”

—–

Cu textul de mai sus răspund provocării lansate de Blogal Initiative și HBO GO, #UrzealaBloggerilor