Criza de inspiratie? Sau lipsa de antrenament?

Aud foarte multi bloggeri plângându-se că nu au inspirație să scrie. Sau că ceea ce scriu nu este ceva de calitate. Sunt persoane care muncesc chiar și o săptămâna la un articol. Se tot plâng:  nu am inspirație,  vremea de afara (da, am auzit și scuza asta), lipsa de timp (am avut DECÂT un weekend la dispoziție în care am stat acasă și am lenevit sub plapuma) ori cine știe ce m-a durut (nu va gândiți la prostii – m-a durut capul, spatele etc).

Eu de mult timp nu mă mai plâng de lipsa de inspirație. Poate lipsa de timp: am atâtea idei de articole încât ar trebui sa opresc timpul în loc 1 an de zile sa scriu ce am de scris. Și bineînțeles, sa opresc timpul 1 an sa aibă lumea timp sa citesc.

Totuși, am început sa (re) trăiesc nițel din asa ceva. Și cu ocazia asta mi-am dat seama care ar putea fi cauza – lipsa de “antrenament”.

Eu de obicei am o frecvență destul de mare. Scriu în unele zile chiar și 6 articole pe zi. Acum am 3 bloguri, deci nu mai e asa accentuat. Scriu maxim 4 articole pe blogul principal și mai scriu și pe celelalte.

Suplimentar acum a fost și perioada sărbătorilor. Întâi am avut marele maraton de Crăciun.  Paradoxal, am avut atâtea articole și niciunul al meu. O fi de bine sau de rău?  Habar n-am. Am bloggerit câte ceva de final de an (topuri, gânduri, alte alea). Pe 1 ianuarie am avut un guest post venit înainte, după care pauza, până pe 3. Am zis că merit atât eu pauza, cât și cititorii mei. Sau mă rog, cititorii oricum nu ar citi ce am scris eu.

Și când revin, surpriză : nu-mi mai veneau cuvintele. Ma întorsesem în timp. În perioada în care ma strofocam să scriu un articol. Atunci mi-am dat seama cât de important este “antrenamentul”.  Am scris pe 3 un articol, foarte prost după mine. Dar a fost foarte important pentru că am depășit o bariera psihologica. Apoi au venit altele. Alții s-ar fi blocat (era sa scriu bloGat, ca tocmai vad pe mail ca-mi vin mesaje de la Blogatu, ce da pe grupurile Facebook) și n-ar mai fi scris. Eu am făcut “concesia”: public acel articol, știu ca nu e cel mai bun, dar datorita lui îmi continui cariera blogosferică. Nu toate desenele unui pictor sunt valoroase. Dacă ai sta să te concentrezi asupra unei picture câteva luni ai muri de foame. Să nu mai zic de principiul sănătos pe care l-am învățat încă din liceu (aplicabil în special la matematica): începe întâi cu ce e mai ușor și ce știi. Nu te axa pe cel mai greu exercițiu, s-ar putea să nu mai ai timp de cele ușoare.

Închei cu un exemplu din fotbal: când te antrenezi și joci constant totul este ușor.Când ai reintrat în circuit după vacanță, e al dracului de greu.  Îți trebuie antrenament și pentru a scrie pe blog. Părerea mea.

Așadar, dragi colegi bloggeri, nu mai dați vina pe inspirația care v-a părăsit. Scrieți azi un articol slab, maine unul mai putin slab și veți ajunge la articole bune cât de curând. Repet: nu toate desenele unui pictor sunt valoroase, nu toate poeziile unui poet sunt bune și nu toate melodiile unui cântăreț sunt de top. Remediul pentru lipsa de inspirație este sa scrieți. Inspirația o să vă vină pe parcurs. Precum pofta care vine mâncând.

Salutari BLOGOSFERICE tuturor!

Emil Calinescu

Blogger tri-dimensional:

dimensiunea EUropeana,

dimensiunea STUDENTEASCA si