“Am hotărât că ne vom petrece împreună ultima săptămâna de concediu a lui, singura problemă fiind că nu a vrut să îmi zică unde mergem, ci doar să am pașaportul în regulă.
Nu știu câți dintre voi cunosc sentimentul acela când nimic în jur nu mai contează. Singurul lucru important este persoana de lângă tine, în ai cărei ochi te pierzi, în ale cărui brațe te cuibărești și dorești ca nimic să nu se schimbe; persoana care îți dă fluturașii din stomac care te fac de neatins. Eu îl aveam lângă mine.
Am luat taxiul până la aeroport unde am descoperit în sfârșit destinația finală – Cape Town, Africa de Sud. Preferam un loc mai răcoros pentru a mă cuibării în brațele lui, dar până la urmă nu mai conta atât timp cât eram împreună.
Printr-un mic search pe google înainte de a mă urca în avion am aflat că acesta este unul dintre cele mai frumoase orașe din Africa de Sud – fiind diamantul întregii Africi. Zborul până acolo dura aproximativ 20 ore, fiind și cu escală pe aeroportul Johannesburg din Munchen. Plecând din țară în jurul orei 17, am ajuns acolo a doua zi la prânz.
Din fericire cât am stat în Munchen Matei a reușit să vorbească pentru închirierea unei mașini – Hybrid, pentru a proteja și mediu, mai exact un Toyota Prius.
Orașul este un Babilon al secolului XXI – oficial se vorbesc în jur de 11 limbi. Din fericire am scăpat repede de aglomerație – hotelul nostru aflându-se chiar în afara centrului orașului.
Când am ajuns la hotel nu m-a interesat nimic, am făcut un duș scurt și m-am băgat în pat. Îmi amintesc doar mirosul răcoritor al gelului de duș – despre care am aflat ulterior că face parte din gama proprie a hotelului, iar ambalajele lor au o durată de degradare de maxim 7 ani (mult mai mică decât durata standard de biodegradare).
Dimineața m-am trezit cuibărită în brațele lui – locul acela călduros unde mă simțeam în siguranță și știam cu certitudine ca din acea secundă voi avea o zi perfectă. Avea un obicei să se trezească înaintea mea și să se joace în părul meu, lucru care în cazul lui nu mă deranja.
După ritualul de dimineață și un mic dejun scurt ne-am hotărât să ne plimbăm puțin. Atunci am realizat prima greșeală a lui Matei când s-a hotărât să ia o mașină hibridă. Unde o băgam în priză. Când i-am spus l-a bufnit râsul – nu știu ce a fost mai amuzant: felul cum i-am spus sau reacția mea.
Printre hohote mi-a spus că hotelul are gratuit pentru oaspeți puncte de reîncărcare rapidă pentru mașinile electrice.
Când am ieșit în fața hotelului mi s-a făcut pielea găină – deabia atunci am văzut peisajul mirific din-prejurul lui. Acesta era situat într-o oază de verdeață. Nu a durat mult să încarce mașina și am plecat spre plaja Camps Bay. Nisipul fin al plajei era scăldat de apele răcoroase ale Antarcticului – modul perfect de a-ți petrece o zi.
Toată zona merită descoperită: Table Mountain – uriașul ce păzește Cape Town-ul și poate fi văzut din aproape toate colțurile peninsulei; plaja Boulders Beach unde poți înota alături de pinguini africani; cascadele din pădurile Mount Sheba; parcul național Krunger împreună cu satul (fostului) trib Shangaan; și multe altele.
Peste tot ești înconjurat de verdeață, iar hotelul unde ne-am petrecut ele 5 zile încearcă să protejeze această oază. În primul rând prin utilizarea energiilor convenționale și administrarea resurselor naturale. După prin reducerea emisiilor de dioxid de carbon, dar și utilizarea materialelor biodegradabile cu o durată maximă de degradare mult mai mică.
Singurul lucru de care nu fac economie este zâmbetul. Da, știu ce se spune – ”cu un zâmbet nu se face soare”, dar este un început pentru o ”dimineață bună”. O dimineață bună cu care toți ar trebuii să ne începem ziua
La întoarcerea în țară am descoperit că hotelul unde am stat face parte dintr-un întreg lanț hotelier – NH Hoteles – care este prezent și la noi în țară în București și Timișoara.”
Articol realizat pentru Etapa nr.13 a concursului SuperBlog 2012.
Pasionată de literatură, Formula 1 și gadgeturi. Am început să bloguiesc din curiozitate, devenind ulterior un virus ce a început să-mi placă. Sunt o fire glumeață și ironică. Îmi place să cred că sunt o bun cunoscătoare a firii umane. Mai nou am descoperit că îmi place să scriu povești.
Jean-Luc Godard zicea "Nu contează de unde iei lucrurile ci unde le duci. Fură din orice loc unde vibrează inspirația sau care îți alimentează imaginația".
Sunt de acord cu el... dar măcar dacă te inspiri de aici ai puțin bun simț și precizează și sursa către un link al blogului.
Scrolling on the internet I found the following question: “If one day I lose my memory, what’s the first thing you’d tell me about myself?” so I asked my friends this question.
https://foreveryoung.ro/lost-memory/
Folosim cookie-uri pentru a vă asigura că vă oferim cea mai bună experiență pe blog-ul meu. Dacă continuați să utilizați acest site, vom presupune că sunteți mulțumit de acesta. Privacy policyOKNU
0 Comentarii