20 February, 2012
Print si Cersetor
12 Ianuarie 2007 ora 7:51 dimineața
Un bărbat a ieșit din stația de metrou L’enfant Plaza din Washington DC, s-a poziționat lângă un coș de gunoi cu spatele lipit de perete. A deschis o cutie din care a scos o vioară, lăsând cutia deschisă la picioarele sale pentru ca oamenii să îi poată lăsa bani acolo … a început să cânte, era o dimineaţă rece ianuarie. A cântat 6 piese de Bach, aproximativ 45 minute. În acest timp, pentru că era oră de vârf, s-a calculat că au trecut în jur de 1100 persoane prin dreptul său, majoritatea în drum spre muncă.
Au trecut 3 minute până când un bărbat a observat că cineva cânta. Și-a încetinit puțin pasul, chiar s-a oprit pentru câteva secunde, dar în cele din urmă și-a continuat drumul grăbit.
Un minut mai târziu, violonistul a primit primul său dolar: o femeie a aruncat banii în cutie fără să se oprească.
Câteva minute mai târziu, cineva s-a sprijinit de un perete pentru a-l asculta, dar în momentul când s-a uitat la ceas și-a reluat drumul, fiind clar în întârziere.
Cel care i-a acordat cea mai mare atenție a fost un băiețel de 3 anișori. Mama acestuia îl tot trăgea de mână, dar acesta se tot oprea să se uite și să îl asculte pe violonist. În cele din urmă, aceasta și-a luat copilul în brațe și a continuat să meargă. Mai mulți copiii au făcut la fel, iar majoritatea părinților au reacționat aidoma, deoarece se grăbeau să îi ducă la școală/grădiniță și să ajungă si ei la serviciu.
În cele 45 minute în care violonistul a cântat, doar 6 persoane s-au oprit și au stat o perioadă să îl asculte. Aproximativ 20 i-au dat bani, dar și-au continuat mersul. A strâns din cutie 32$. Când a terminat de cântat tăcerea i-a luat locul, iar nimeni nu a observat. Nimeni nu l-a aplaudat, sau i-a fost recunoscător pentru momentele plăcute.
Nimeni nu a știut, dar violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai talentați muzicieni de muzică clasică din lume. A cântat una dintre cele mai complicate piese scrise vreodată, la o vioară ce valorează 3.5milioane $.
Cu două zile înainte acesta a vândut toate biletele dintr-un teatru în Boston, unde cel mai ieftin a fost 100$.
Aceasta este o poveste adevărată. Joshua Bell a cântat incognito într-o stație de metrou făcând parte dintr-un experiment, despre percepția și prioritățile oamenilor, organizat de Washington Post.
Rezumatul ar fi: Într-un loc comun la o oră de vârf: Percepem frumosul? Ne oprim să îl apreciem? Recunoaștem talentul într-un context neașteptat.
Una dintre concluziile trase din această experiență ar fi: Dacă nu avem un moment pentru a ne opri și a asculta unul dintre cei mai mari muzicieni din lume cântând unul dintre cele mai complicate compoziții scrise vreodată, câte alte lucruri lăsăm să treacă pe lângă noi neobservate?
Despre Joshua Bell vă mai pot spune că a ajutat le realizarea coloanei sonore pentru filmele ”Angels&Demons” și ”Ladies in Lavender”
Acum întrebarea și concluzia mea, la distanță de 5 ani.
Dacă la gura acelui metrou s-ar așeza acum Justin Bieber, sau Chris Brown sau Rihanna și ar începe să cânte: Câți dintre americani s-ar opri să îl asculte doar pentru că îl știu de la TV? Eu zic că în jur de 50-75%. Până la urmă în societatea actuală nu prea mai contează atât de mult cât de bine cânți ci în special cât de popular ești la TV.
Acum reformulez concluzia și întrebarea pentru România.
Dacă la gură la metrou la Unirii s-ar așeza Margareta Paslaru (dacă ar mai fi fost în viață)? Câți dintre voi v-ați opri? Poate 25-30%.
Dar dacă ar fi Jean de la Craiova? Nu vreau să dau procente aici pentru că nu vreau să fiu considerată rasistă sau în alte feluri, dar clar ar fi mult mai mari.
1 Comentarii
[…] Bascianu: Mesajele tale sunt extrem de interesante. Cum este acesta, de exemplu. Cred ca ar ajunge mai usor la public, daca ai simplfica grafica blogului. Ma refer la […]