O scrisoare pierduta…

Tu cititorule când ai scris ultima data o scrisoare de dragoste?

În ziua de astăzi nu mai există așa ceva. Sentimentele se pun pe wall-ul de Facebook sau într-o melodie. Nu zic că este rău, dar consider că sentimentele adevărate se spun doar între 4 ochi.

Am făcut și un mic sondaj de opinie printre cunoștințe (10 fete și 10 băieți), dar întrebarea mea a fost daca au scris vreodată o scrisoare de dragoste. Surprinzător răspunsurile au fost împărțite în mod egal în ambele tabere.

Doar două persoane, o fată și un băiat, mi-au răspuns și întrebarea referitoare la perioadă. Singura care mi-a împărtășit și ”scrisorica” ei a fost colega de serviciu.

” Ce poți face seara după ce te-ai plictisit de calculator și îți dorești să îți “smotocești” iubitul, care din păcate deja a adormit istovit după o zi de munca?

M-am uitat la el cu drag și nu l-am trezit, dar înainte de a mă cuibări în brațele lui mi-am exprimat sentimentele într-un mod mai inedit: am luat un post-it de pe birou pe care am scris câteva lucruri ce aș fi dorit să i le spun în acel momentul : “……”.

L-am lipit pe ușa de la șifonier, unde eram precisă că îl va observa a doua zi dimineață când își va lua hainele. Efectul a fost unul destul de plăcut :), iar bilețelul “trăiește” și astăzi pe ușa șifonierului, unde sper ca pe viitor să i se alăture câțiva ”confrați”.

Chiar daca nu mai scriem si nu mai trimitem scrisori , bilețelele consider că sunt drăguțe și aduc întotdeauna zâmbetul pe buze”

Gesturile fac cât 1000 de cuvinte. Eu de când mă știu am scris o singură scrisoare de acest gen, care nu a fost expediată prin poștă ci oferită cu o carte. La respectiva scrisorică am păstrat ciorna… din care aș fi dorit să vă împărtășesc câteva cuvinte.

Știu că am regăsit-o acum o lună și mi-am spus că trebuie să o pun bine, pentru că reprezintă o părticică din mine. Am împăturito frumușel și am puso într-un loc sigur. Atât de sigur și de ușor de ținut minte încât în seara asta am găsit: postere din anii 90, poze de când eram mică, oracole din generală, fițuici din liceu și facultate, viniluri cu muzică country, numai acea foicică a fost imposibil de găsit.

Am urmat sfatul Cluadiei – ”Keep Calm and Keep Searching”, cu același rezultat null; a urmat transformarea psihică în acea scrisoare și auto-hipnotizarea și ieșirea la suprafață, tot nimic; am trecut pe rugăciuni bloggosferice = 0. Până în momentul când memoria mea supraîncărcată a scos la iveală cea mai prețioasă informație – părți din scrisoare se află într-o conversație cu cea mai bună prietenă, alte părți în altă conversație cu persoana căreia îi era dedicată, iar restul într-un document fără nume din calculator.

Fericirea și iubirea sunt sentimente ce nu pot fi descrise, singurul lucru adevărat despre ele – atunci când le vei trăi își vei da seama ce reprezintă cu adevărat în viața ta muritoare 😀 Iubirea totuși este nemuritoare și rămâne întipărită în suflet – atunci când se pierde rămâne o cicatrice ce se vindecă greu, dar când se gândește să rămână lângă noi pentru totdeauna este ca un trandafir ce înflorește în fiecare zi.

Mai ști discuțiile din metrou – te-am cercetat din cap până-n picioare și te-am etichetat drept fustangiu și am pornit la drum pariind că totul va fi doar un joc. M-ai agățat cu o replică care m-a intrigat de la început.

Dar după prima cafea băută împreună m-am pierdut de tot în ochii tăi și am uitat să mai respir. Ești singura persoană în fața căreia rămân fără cuvinte, pentru că ceea ce simt nu se poate descrie, iar orice aș zice ar fi de prisos.

Tu ai spus Extremele se atrag, eu m-am jucat cu cuvintele și a ieșit The Ultimate are Seduced.

Te iubesc și am încredere în tine pentru că știu că o poți scoate la capăt în orice situație, chiar dacă este diferită sau dificilă, tu o faci să fie normală și ușoară.

Every since I have been with you, you hold me up all the time. And right now I wish I could follow you to the shores of the freedom. And right now everything you want is wrong, and right now all your dreams are waking up. Freedom run away tonight. I want somebody who cares for me passionately, worth every thought and every breath.”

De aș avea permisiune și o inspirație de secole aș scrie și eu ”Sapte povesti de dragoste”

 

Articol scris pentru Proba 4 din Spring SuperBlog