Fata in palme – Maria Heller

”Când am terminat cartea aia am înțeles că o lume a murit în fața mea, că o lume care fusese odată vie, în care trăisem și eu se sfârșea pentru totdeauna în fața mea, în mâinile mele. […] O lume se închidea cu totul, pentru totdeauna.”

De mai bine de o lună de când am terminat de citit cartea stau in fața unei foi albe și încerc să adun tot ce vreau să spun despre această carte, și nu știu de unde să încep, pentru că încă sunt în acea lume, chiar dacă s-a terminat.

În primul rând vă pot spune că este vorba despre o carte care încă nu a văzut lumina tiparului, din păcate, dar care sper că o va vedea în curând, pentru că personal mi-a plăcut foarte mult. Este scrisă de o tânără ardeleancă Maria Heller, iar cartea se numește ”Fața în palme” – pagina de Facebook cărții o găsiți AICI, iar blogul autoarei AICI.

Romanul este împărțit în 5 capitole. Acțiune din fiecare capitol se întâmplă într-o anumită perioadă de timp, care te poate deruta uneori când ești captivată de acțiune.

Sunt multe lucruri care mi-au plăcut la romanul acesta, și îmi este extrem de greu să enumăr pe toate, așa că voi încerca să mă opresc doar la câteva. În primul rând în place faptul că este scrisă complet la persoana I, chiar dacă se schimbă constant cel ce povestește.

Îmi plac personajele si felul cum vorbesc unul de altul dar și felul cum fiecare îi vede pe ceilalți, perspectiva fiecăruia asupra aceleiași întâmplări.

Este o poveste complexa în care toți își exprimă sentimentele, își fac autocaracterizare și autocritică, încearcă să-i înțeleagă pe cei din jur dar și pe ei înșiși. Este o poveste printre ale cărei rânduri mai poți găsi și alte înțelesuri.

Este povestea tristă, dar și aventura a doi gemeni într-un an. Momentele vesele sunt întrerupte de clipe triste, amintiri. Este o poveste diferită cu personaje speciale, fiecare cu un caracter destul de puternic, dar și cu ”tulburări”emoționale.

Sevan și Anta sunt doi gemeni, care s-au jucat întotdeauna singuri, care au avut grijă unul de altul, care se completau. Toate acestea până în vară când lumea lor este zguduită de un eveniment tragic.

Acel an a început totuși foarte neașteptat într-un mod plăcut. Cei doi gemeni l-au cunoscut pe Remi, un tip înalt, cu părul blond mai lung și drept, cu ochi albaștrii și pielea albă ce a fost acceptat instant de către gemeni.

În acea vară toți trei erau atât de fericiți și de plini de viață. Ședeau toți pe unde apucam, în camera lui Sevan și își citeam unul altuia, pe rând, cu voce tare, dintr-o carte. Făceau prăjituri, dansau în ploiae, udau grădina, își făceau cadouri haioase, se aventurau în fiecare zi în noi aventuri.

Totuși în spatele unui Sevan vesel se ascundea unul plin de remușcări și singurătate. Remi a fost singurul om căruia acesta a putut să i se confeseze, singurul om căruia i-a dat acces în spatele zidului după care se ascundea de lume. I-a spus povestea abuzului la care era supus de către Ante, profesorul de pian al surorii lui.

Datorită unor împrejurări nefericite anul frumos al celor 3 prieteni se termină într-un mod dramatic. Fiecare a răspuns acestei tragedii diferit: Sevan a început să-și așterne toate gândurile pe hârtie, iar Anta a ”fugit” din oraș să studieze la Conservator.

”Nu există decât o concluzie. Oamenii sunt incompatibili, limbajul e insolubil, nu există conductibilitate între două suflete sau două minți, nu există comunicare între două ființe umane.”

Momentan cartea nu este publicată dar în momentul când va vedea lumina o voi vrea și în acel format. Mulțumesc autoarei pentru că mi-a pus la dispoziție cartea, a fost o lectură extrem de plăcută.

În imagine sunt oamenii acestei lumi: Rada (soția lui Arne), Arne, Bianca, Sevan, Remi, Anta și Carmen împreună cu autoarea, Maria Heller.