Everybody Lies to me

Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = suflet, λόγος logos = ştiinţă) este ştiinţa care studiază comportamentul uman, inclusiv funcţiunile psihice şi procesele mentale ca inteligenţa, memoria, percepţia, precum şi experienţele interioare şi subiective cum sunt sentimentele, speranţele şi motivarea, procese fie conştiente, fie inconştiente.

Cât de importante sunt limbajul trupului şi microexpresiile?

După părerea mea uneori sunt mult mai importante decât ceea ce spunem, deoarece ne ajută să-i cunoaștem pe cei din jurul nostru. Sunt momente în viață când limbajul trupului este extrem de vizibil, mult mai vizibil decât ceea ce comunicăm verbal.

James Borg afirmă că comunicația umană constă din 93% comunicație non-verbală, în timp ce doar 7% sunt doar cuvinte.

Cu siguranţă mulţi dintre noi am trăit cu fascinaţie fiecare episod din serialul “Lie to me” (cel puțin pe mine m-a cucerit în totalitate) şi ne-am imaginat cât de util ar fi dacă am stăpâni tehnica doctorului Cal Lightman (personajul principal)

Această tehnică se poate învaţă și poate fi aplicată zilnic pe persoanele cu care ne petrecem timpul sau asupra persoanelor cu care ne întâlnim întâmplător.

Atât despre limbajul trupului cât şi despre microexpresii voi încerca să vă vorbesc în câteva postări de pe blog. Dar pentru început vă voi spune de unde a plecat totul.

A fost odată ca niciodată, mai bine zis pe undeva prin 1872, un nene pe numele său Charles Darwin care a scris o carte ” Expresia emoţiilor la om şi animale”. Ideea ia venit de la un studiu realizat asupra felului de comunicare al animalelor între ele – în special pentru că acestea comunică non-verbal.

La câțiva ani distanță, prin 1965, alt nene pe nume Paul Ekman a derulat o serie de cercetări pentru demonstrarea universalităţii expresiei emoţiilor. Acesta a fost și cel care a spus că există șase expresii faciale universale (un fel de ROGVAIV): furie, dezgust, teamă, bucuria, tristeţe şi surpriză. Prin 1990 acesta a îmbunătățit Codul Expresiilor Faciale (FACS) adăugând un număr de 11 noi expresii faciale: amuzament, mulţumire, dispreţ, jenă, excitaţie, vină, mândrie, uşurare, satisfacţie, plăcere senzorială şi ruşine. Acest FACS a devenit biblia psihologilor în studierea comportamentului uman.

Dacă stăm să ne gândim puțin faţa umană are 43 muşchi care se pot combina în 10.000 de expresii posibile, iar toate pleacă de la cele de bază.

Când ”studiem” o persoană pentru a afla mai multe despre ea trebuie să ținem cont de anumiți indicatori comportamentali*.

– indicatori mascați

– indicatori autentici – arată ce se întâmplă de fapt în realitate în mintea oamenilor. Sunt genul de indicatori care apar fără intenție și care nu prea pot fi falsificați. Exemplu: înroșirea feței, transpirația, dilatarea pupilei

– indicatori falși/contrafăcuți – genul de indicatori care vor să pară că indică despre o persoană un anumit lucru. Indicatorii cu care o persoană încearcă în mod deliberat să îi facă pe alții să tragă concluzii greșite despre gândurile sau sentimentele ei. Acești indicatori apar când cineva dorește să mascheze o stare prin simularea acesteia.

– indicatori tip ”semnătură” – sunt gesturile ce caracterizează o anumită persoană

– indicatori legați de timp – sunt indicatorii care ne trădează în momentul respectiv. Exemplu: roaderea unghiilor, smulgerea părului, fobiile (oamenii care sar în sus când văd un păianjen nu sunt într-o stare de frică permanentă ci doar la apariția unui păianjen)

– indicatori cu caracter de predicție – arată ce va face o persoană mai departe

Mai pe scurt sau lung 😀 indicatorii comportamentali ne oferă informații despre anumite persoane pe care poate nici ei nu le cunosc. Aceștia sunt de fapt cuvintele unui limbaj neobișnuit – pe care deși toți îl vorbim, nu mulți știm să îl recunoaștem.

*Informații pescuite din cartea lui Peter Collett – Cartea gesturilor.