Escape the room

…. varianta studențească

Știu că nu am mai scris de mult nimic, dar acum chiar trebuie să vă povestesc pățania mea de azi-noapte.

Știți joculețele de pe Android și iOS ”Escape the Room” în care trebuie să deschizi ușa unei camere ajutându-te de obiectele din jur pentru a trece la următorul nivel în care ai altă ușă și alte obiecte și altă șansă să îți dovedești măiestria în a evada.

De această dată vorbim despre un singur nivel, mult mai complicat și real.

Avem următoarele cunoscute – o ușă metalică de cămin ce s-a dovedit problematică încă din prima zi, acum 1an jumătate, două chei și toate obiectele ce se pot afla într-o cameră de cămin a două fete, bonus o oră destul de târzie în noapte.

Singura necunoscută este: de ce nu se descuie ușa?

Ora două noapte și dorința de a ieși pe hol – momentul când descoperim cu stupoare că ușa nu dorește să ne îndeplinească doleanțele. Atunci ”jocul” se transformă în ”Panic Room” – ai 60 minute să evadezi sau … (nu știu ce se va întâmpla)

Am luat-o pe principiul – acum nu este momentul să ne panicăm, se va deschide ea. Psihologia inversă nu merge mereu, dar nu strică niciodată să încerci, mai ales în asemenea situații.

Stăm două minute și ne uităm una la alta, după care ne decidem să facem cu rândul în a încerca să descuiem ușa. 20 minute mai târziu și nici un rezultat. Ne-am așezat pe scaune și am așteptat să se deschidă calculatoarele pentru a căuta o soluție ”ingenioasă” pe google. Majoritatea rezultatelor căutării ne duceau către site-uri unde puteai suna un specialist pentru a veni să te ajute. Nu mulțumesc!

Ideile ”strălucite” îți vin atunci când ești nervos, așa că draga mea colegă a încercat să rotească cheia ținând-o cu un patent. Vă dați seama care a fost rezultatul! Cheia a cedat nervos și s-a supărat pe noi, rupându-se în două. După ce am reușit să tragem din broască cheia ruptă, am luat frumușel o șurubelniță și am deșurubat cele doua șuruburi ce țineau broasca, astfel încât să scoatem clanța de din interior. Simțeam aer de libertate. Colega a răsucit cheia în ușă și eu am ridicat de mecanism, problema era ca acum nu mai puteam apăsa pe clanță. Ne-am învârtit puțin în jurul ei, am încercat să montez clanța înapoi, dar nu am apăsat foarte tare pentru că mi-a fost frică să nu pice pe hol partea cealaltă. Văzând că nu merge am încuiat la loc și am mai stat puțin să ne facem alt plan.

Se ridică deodată colega de pe scaun și spune: ”Hai să vedem care e treaz la ora asta să vină să ne ajute și pe noi!”. La ora 3 noaptea, deja trecuse o oră, nu prea aveai pe cine să găsești treaz în condiții normale! Dar stăm în Regie, unde nimeni nu doarme, așa că erau destule șanse. Așa am luat fiecare la puricat lista de persoane de pe Facebook, pentru a-i găsi pe cei care stau în același cămin cu noi. În cele din urmă, l-am găsit chiar pe vecinul nostru din dreapta.

I-am dat cheia pe geam, pentru a încerca să descuie din exterior. Când el a rotit, eu am împins în sus de mecanism și în sfârșit s-a deschis. A scos întreg mecanismul de acolo și l-a uns cu puțin ulei de gătit, montându-l după înapoi. Să trăiască 1000 de ani!

Vă dați seama că nu am mai încuiat-o înapoi, ci am pus în dreptul ușii un scaun. Astăzi am ieșit la cumpărături, iar când ne-am întors am avut inima cât un purice când nu a vrut să se descuie din prima.

Luni dimineață prima direcție va fi la administratoră, pentru a trimite pe cineva să ne schimbe butucul cu totul.