Efectul Placebo

Pe lângă puțin zodiac de ieri și alaltaieri, m-am gândit să vă spun ”două vorbe trei prostii” despre concertul celor de la Placebo care va avea loc luni 6 august pe stadionul ”Iolanda Balaș” din București și la care am bilet. Acest concert face parte din turneul de promovare al albumului ”Battle for the Sun”

Vă pot spune clar că de când i-am auzit prima dată în 2003 am vrut să îi văd. I-am ratat de două ori – în 2006 când au venit prima dată și ulterior în 2009.

Placebo este o formație de muzică rock alternativ, înființată în Anglia în 1994 și au la activ 6 albume și 900 concert în 59 de țări. Membrii formației sunt, la momentul actual, Brian Molko (voce, chitară, muzicuță, claviaturi), Stefan Olsdal (chitară bas, chitară, claviaturi, voce) și Steve Forrest (tobe).

Numele trupei, contrar multor critici și fani nu se referă la efectul Placebo, ci la semnificația pe care „placebo” o are în latină – „Voi plăcea”. Stefan Olsdal a spus în 2007 într-un interviu: „Faza cu numele formației e să găsești unul care să sune bine. După aia ești întrebat de atâtea ori în interviuri de ce ai ales numele ăla, încât începi să vii cu povești inventate. Una din cele inventate de noi a fost ceva în genul: ‘Sunt o grămadă de trupe cu nume gen codeină și morfină, dar noi am vrut să ne numim trupa după un medicament care nu funcționează!”. Dar dacă vă uitați puțin la temele abordate de către formație în cântece –vorbesc de dependențe de tot felul (inclusiv droguri) și a frustrărilor sexuale și amoroase și a ambiguității sexuale – atunci putem da dreptate criticilor și fanilor care spun că numele trupei se referă mai mult la efectul Placebo.

Brian Molko declară într-un interviu că sound-ul trupei a fost influențat într-un fel și de cei pe care el îi respecta ca muzicieni: Sonic Youth și PJ Harvey.

Molko declara că piese care i-a adus în 2007 pe locul 4 în UK Albums Chart, ”Nancy Boy” este ”piesa pe care mi-aș fi dorit să nu o fi scris niciodată”, asta pentru că a primit foarte multe critici datorită liricii provocatoare cu tente sexuale evidente, și videoclipului la fel de provocator.

Să vă spun de unde a început obsesia mea cu Placebo.

În 2003 când mi-am luat primul calculator a început să mă uit și la serialul The O.C. a cărui coloană sonoră mi-a rămas întipărită în minte. Printre melodii se afla și ”Running up that hill” care la acel moment nu știam de cine este cântată dar îmi plăcea enorm – ulterior am aflat că este de fapt un cover după melodia originală a cântăreței Kate Bush. La câteva luni distanță m-am uitat la ”Cruel Intention” (varianta din 1999 cu Ryan Phillippe), în a cărui soundtrack este melodia ”Every you and every me”

Pe la sfârșitul anului am aflat cine cânta cele două melodii și mi-am zis că trebuie neapărat să ascult mai mult de la ei.

Eu ador filmele SF cu ființe supranaturale, gen vampiri, vârcolaci, vrăjitoare, etc. La câțiva ani distanță pe Youtube rula un colaj de secvențe dintr-un film pe melodia celor de la Placebo – ”Running up that Hill”. Era vorba despre “Underworld” pe care mă încăpățânasem să nu îl văd chiar daca mi-l recomandaseră mulți prieteni. L-am văzut din cauza lor. Același lucru s-a întâmplat și cu serialul “Smallville” – am început să mă uit la el imediat ce am văzut colajul realizat pe melodia ”I’ll be Yours”

Mi-am descărcat toată discografia în cele din urmă și m-am apucat să o ascult sârguincios. Perfect normal, mi s-au mai întipărit câteva melodii în creier: ”Special Needs”, ”Post Blue”, ”Infra-Red”, ”Battle for the Sun”, ”Fallow the Cops Back Home”, ”Protect Me From What I Want”, ”Broken Promise”, ”Meds”, de fapt cam toate mi s-au întipărit.

Eu la fiecare formație am câteva melodii care nu îmi place, care mi se par că nu îi caracterizează. De ce ar face Placebo excepție. Pur și simplu nu îmi place ”Passive Aggressive” și ”HK Farewell”

Canalul oficial Youtube al celor de la Placebo AICI.

Dacă vreți să veniți la concert încă mai aveți timp să vă achiziționați bilete de pe Bilete.ro