Dragostea si raul – Anne Rice

Astăzi voi răspunde și lepșei primite de la Katy, cea despre ultima carte citită.

O să vă spun două vorbe trei prostii despre cel de-al doilea volum ”Dragostea si raul” al seriei ”Cântecele Serafimului” de Anne Rice. (pe blog găsiți și recenzia primului volum ”Vremea îngerului”)

Am căpătat o obsesie legată de cărțile scrise de această autoare, obsesie dezvoltată cu fiecare volum citit din seria ”Cronicile Vampirilor”, așa că atunci când am observat această nouă serie mi-am spus că trebuie să o am și să o citesc. Primul volum l-am citit pe nerăsuflate, dar cel de al doilea mi-a luat două drumuri la București pentru a-l termina, nu pentru că nu îmi plăcea ci pentru că îmi lipsea entuziasmul proverbial de a citi o carte.

Eu urăsc istoria dar Anne Rice m-a făcut să o ador, dar numai pe cea scrisă de ea. Scrierile ei sunt mereu îmbibate de istorie, mereu întrebătoare (Daca mâine ni se oferă șansa de a vedea îngeri?) și întunecate (Dacă ar veni un vampir la tine și ți-ar oferii viața eternă ce ai face?).

Revista People spune despre acest volum: ”Indiscutabil, Rice știe să spună o poveste, iar aceasta este palpitantă… Sfârșitul bulversant, dramatic, care lasă loc unui ”va urma” confirmă pe deplin faptul că această serie chiar a prins aripi”. Eu aș adăuga o mică continuare a celor spusei ”aripi de înger”

Un fel de prefață a acestei cărți sunt două citate, din care vă voi scrie doar unul aici, pentru că mie acesta mi s-a părut cel mai semnificativ: ”Suntem, fiecare dintre noi, îngeri cu o singură aripă, și putem zbura numai îmbrățișându-ne unul cu altul”.

De data această acțiunea se întâmplă în Roma secolului al XV-lea – epoca lui Michelangelo și Rafael, al Sfintei inchiziții și al lui Leon al X-lea – al doilea fiu al lui Lorenzo de Medici – deținătorul tronului papal.

Toby O’Dale duce aceeași luptă între asasin și înger, între viața sa din trecut și cea din prezent.

Al doilea volum începe exact unde ne-a lăsat primul – Toby O’Dale tocmai ce a aflat că are un băiețel de 10 ani și astfel aranjează să se întâlnească cu el și cu mama sa, Liona – dragostea lui din tinerețe, la hotelul Mission Inn, reaprinzându-se în el dragostea ce o cunoscuse odată.

Întâlnirea cu aceștia îi trezește multe sentimente controversate lui Toby, acesta dorindu-și o reîmpăcare, dar temându-se că trecutul său îi poate afecta pe cei doi. Acesta își dorește să fie în viitorul fiului său, măcinându-l gândul că șansele sale de a-și întemeia o familie normală împreună cu ei sunt aproape inexistente.

La scurt timp după vizita celor doi, Toby este trimis de îngerul Malchiah, în Roma secolului al XV-lea. Acolo, Toby trebuie să ajute un medic evreu pe nume Vitale care are un prieten grav bolnav – despre care aflam ulterior ca era de fapt otrăvit de propriul frate. Prieten care de fapt este fiul patronului său creștin.

Toby trebuie să dezlege misterul din jurul dibbuk-ului – un spirit rău care bântuia o casa a patronului de ceva vreme – care se dovedește a fi de fapt fantoma celui mai bun prieten al patronului casei – și bolii prietenului lui Vitale. Toată lumea crede că cele două evenimente au legătură unul cu celălalt, dar după cum Toby va descoperii nu au nici în clin nici în mânecă. Lucrurile sunt aproape niciodată ceea ce par.

Sfârșitul misiunii lui Toby se termină cu bine, cam ca în majoritatea filmelor/cărților. Pe când sfârșitul cărții este epic, dând de înțeles că va mai urma cel puțin încă un volum din această serie:

”- Ce vrei de la mine? l-am întrebat

– Lucky Vulpoiul, a spus el încet. Vreau să stăm de vorba. Vreau să îmi spui cine te-a trimis să îl omori pe tatăl meu.”

Față de primul volum, avem două noi personaje:

– Shmarya – îngerul păzitor al lui Toby, care are simpla misiune de a avea grija de el, rolul lui este totuși diferit de cel al serafimului Malchiah.

– Ankanoc – un demon foarte deștept care încearcă să îl ”deraieze” pe Toby de la misiunea sa.

Dincolo de povestea în sine, “Dragostea şi Răul” va încerca să explice aceste două, iar înlocuirea ”Binele” cu ”Dragostea” accentuează mesajul transmis – acela că dragostea guvernează asupra universului lucru spus și de personajul principal în carte: ”Există milă.(…) Şi există dreptate, şi există cineva care este martor la toate. Şi, mai presus de orice, există dragoste.”

Acum am realizat că Toby O’Dale poate fi considerat un fel de ”Dexter” al ”băieților buni”