Creative writing

Kurt Vonnegut – ”Write drunk, edit sober.”

De-a lungul ultimului am încercat să citesc și să scriu cât mai mult, dar doar unul dintre cele două lucruri mi-a ieșit. La începutul anului 2013 mi-am promis că voi scrie, dar singură mi-am încălcat promisiunea.

În încercarea mea de a nu-mi pierde întreaga parte creativă am început să caut sfaturi, și modalități pentru a-mi reveni din punct de vedere al scrisului. Scormonind internetul am dat peste o sumedenie de articole cu sfaturi legate de ”creative writing”. Unele dintre acestea au fost folositoare, iar altele pur si simplu pierdere de timp. Am încercat să trag o concluzie a tuturor celor citite.

În primul rând pentru a deveni un scriitor cât de cât cunoscut trebuie să îți placă să citești și să ai o pasiune pentru a scrie. Asta ar fi și o primă regulă: să scrii regulat, nu contează ce. Pentru a face asta este bine să îți alegi o perioadă a zilei, în care să stai în liniște – tu cu gândurile tale – și să scrii orice, mai ales la început. Alege un cuvânt sau o frază la întâmplare, lasă-ți mintea să zburde liber în jurul acestuia, până îți vin câteva idei, apoi profita de una din ele și începe să scrii. În momentul când îți propui să scrii despre ceva anume vei realiza că îți va fi destul de greu să faci acest lucru.

Un pas destul de important, ar fi cel în care ți un jurnal – majoritatea dintre noi am avut așa ceva când am fost adolescenți. Dacă îl mai aveți, recitiți-l. Vă veți amuza dar aduce un aport destul de important, pentru că astfel vezi cum ai evoluat. Într-un jurnal poți descoperi fraze care odată ți s-au părut interesante și pe care acum le poți folosi, conversații cu cea mai bună prietenă care pot foarte bine să facă parte din ceea ce ai de gând să scrii. În zilele noastre jurnalul nu mai este nevoie să fie o agendă, sau un caiet, poate să fie și un document pe calculatorul tău, sau notițe pe telefon.

Scriitori tineri care sunt la început, fac unul dintre următoarele două greșeli: presupun că ceea ce scriu va fi pentru toată lumea sau că scriu exclusiv pentru ei înșiși. Dar cum îți dai seama pentru cine scrii? Ai auzit o poveste bună și pe care dorești să o spui mai departe în felul tău, dar vrei totuși să fie citită și de alții. De exemplu, ca autori îți plac Frank Herbert și Anne Rice, dar nu îți plac descrierile pompoase, primul instinct este să scrii pentru aceeași audiență a celor doi autori, mai ales pentru că ești membru al acelei audiențe. Nu trebuie să scrii pentru tine, dar trebuie să scrii o carte, poveste, poezie care pe tinete-ar captiva.

Când vine vorba de povești sau romane sunt câteva elemente, pot spune esențiale. Să existe un narator și cel puțin un personaj, chiar dacă aceștia sunt unul și același personaj – o voce narativă, care sună prea blând si plictisitor, sau plină de clișee inutile, nu va reuși să capteze atenția cititorului; iar o voce lipsită de armonie va deruta cititorul despre atitudinea naratorului față de personaje și povestea care este spusă. Să ai o acțiune care are loc într-un loc, adevărat sau fictiv.

O poveste poate fi scrisă din diferite puncte de vedere: la persoana a treia (este ușor de recunoscut datorită pronumelor ”el” sau ”ea”), la persoana întâi (se va găsi destul de des în text pronumele ”eu”), la persoana a doua (pronumele ”tu” este prezent), omniscient (naratorul trece de la un personaj la altul). Un exercițiu destul de bun este să scrii aceeași poveste din toate punctele de vedere.

Scrie primele 250 de cuvinte ale unei povești scurte, dar scrie-le într-o singură propoziție, asigurându-vă că este scrisă corect gramatical și semnele de punctuație sunt puse în mod corect. Scrie o scenă dramatică între două personaje în care fiecare are un secret și nici unul dintre ei nu-și dezvăluie secretul, atât celuilalt cât și cititorului. Scrie un pasaj descriptiv cu un accent diferit decât al tău . Ascultă modul în care oamenii vorbesc într-un bar, restaurant, sau în alte locuri publice, și încearcă să captezi accentul și modul lor de a vorbi în paginile narațiunii tale.

Joaca-te cu propoziții și structura paragrafului: găsește un pasaj descriptiv care îți place, dintr-un material deja scris de tine sau de altcineva, și revizuiește-i conținutul aranjând propozițiile în altă ordine, schimbă chiar și cuvinte din acestea. Rescrie acel pasaj folosind numai propoziții simple, după încearcă să-l rescrii folosind numai propoziții complexe. Cu cât găsiți mai multe modalități în care puteți rescrie o frază, cu atât mai mult vă va deveni clar cum structură unei frazei ajută la crearea ritmului cărții. Concentrați-vă pe verbe, în special cele puternice, acestea sunt sarea și piperul unei narațiuni. Pot avea un efect destul de pătrunzător asupra poveștii. Pot transforma o carte proastă în una bună dacă acestea sunt puse la timpul potrivit.

Când vine vorba de personaje, am descoperit diverse modalități de creare a lor: pe măsură ce apar în narațiune, de la începutul povestirii, unele personaje pot avea caracteristicile diverselor persoane întâlnite, dar majoritatea personajelor sunt schițe inspirate de toți oamenii pe care îi vedem. Dacă aveți și puțin talent la desen încercați să faceți și o schiță a personajului, paote vă este mai ușor să îl descrieți ulterior.

Și totuși ce putem face pentru a fi ”zen” și mereu ”in the zone” când vine vorba de latura creativă? În primul rând trebuie să fim deschiși și să nu renunțăm niciodată, nici atunci când majoritatea feedback-ului primit este negativ – atunci este timpul să îmbunătățim și să ne ambiționăm. Pe lista aceasta aș mai putea adăuga: experimentează scrisul liber, ia pauze, exersează, perimite-ți să faci greșeli, riscă, încalcă reguli – scrise sau nescrise, fă mai mult din ceea ce te face fericit, nu forța creativitatea, distrează-te, nu mai încerca să fi altcineva – fi tu însuți.

”An idea that is not dangerous is not worthy of being called an idea at all.”