Constantin Chirita – Ciresarii

Când cei de la BookMag au lansat concursul bilunar pentru bloggerii pasionați de lectură am zis să particip, în primul rând pentru premiu(un voucher în valoare de 200 lei care îl poți folosi pe elefant.ro pentru cumpărarea de cărți), în al doilea rând pentru a împărtășii ce mi-a plăcut să citesc.

În ultimul timp nu prea mi-am cumpărat cărți. Am căutat să le descarc și să le citesc în format digital chiar dacă nu are același farmec. Una este să răsfoiești foile de hârtie și alta este să dai scroll. Îmi place să citesc, am citit aproape tot ce am în bibliotecă, în afară de clasicii ruși (Tolstoi, Dostoievski) și Balzac.

Primele două teme ale concursului au fost:

– cartea de dragoste – câștigată de Cătălin Cîndeacu recenzia cărții ”Rătăcirile Fetei Nesăbuite”

– cartea de aventură – câștigată de mine cu recenzia cărții ”Oameni Feroce” (deja mi-am facut comanda … și mi-am ales niște cărți foarte dragi mie pe care am început să le citesc pe undeva prin clasa a-IX-a –  Anne Rice ”Cronicile Vampirilor” – mai exact primele 5 carti din serie)

De această dată a venit rândul cărții românești, pentru că tot a fost 1 Decembrie.

În principiu îmi plac cărțile de aventură și polițiste. Nu îmi plac cărțile ”moarte” – adică cele lipsite de acțiune și care descriu peisaje și persoane, și totul este roz; dar nici cele prea pline de acțiune. Nu îmi plac clasicii dar nici cei moderni. O combinație între. Am citit la recomandarea prietenilor, unele mi-au placut si le-am citit pe nerăsuflate… altele dupa 10 pagini deja le-am lăsat din mână.

M-am gândit vreo 2 zile ce să aleg … și nu pot să aleg doar o carte. Aleg toată seria ”Cireșarii” de Constantin Chiriță.

Este vorba de 5 volume : ”Cavalerii Florii de Cireș”,”Castelul Fetei în Alb”, ”Roata Norocului”, ”Aripi de zăpadă” și ”Drum bunCiresar!”. Toate cele 5 volume au fost și ecranizate într-o serie de 10 episoade (Expediţia în pericol, Prizonieri în Peştera Neagră, Semnale enigmatice, În Peştera Neagră, Un meci de box, Mesajul, Cetatea Vulturilor,Taina Logofătului Zogreanu, Labirintul, Castelul Fetei în alb)

Cum și când m-am apucat să citesc ”Cireșarii”?

Citisem înainte ”Aventurile lui Tom Sawyer” și ”Aventurile lui Huckleberry Finn” care mi-au plăcut enorm. După ce le-am terminat m-am dus la mama să o întreb ”Mamă, mamă! Vreau să mai citesc ceva în genul ăsta”. Atunci mi-a zis de ”Cireșarii”. Nu o aveam în casă, dar am găsit să o împrumut de la o vecină. Când m-am apucat să o citesc nu o mai lăsam din mână. Trebuia să tragă de mine să vin la masă, iar când plecam la școală mă cauta în ghiozdan să nu am cartea, ca să fiu atentă la ore. Cred că totul se întâmpla pe undeva prin clasa a IV-a sau a V-a.

Despre ce e vorba?

O gașcă de ștrengari, compus din Victor (băiatul ce “avea fața lunguiață, ochii negri, adânci, părul închis la culoare”), Ionel (băiatul directorului), Dan (prezentat în carte ca “băiatul cel oacheș și rotofei”), Maria (sora lui Tic și o fatǎ “brunetă, aproape palidă, cu cozi lungi atârnându-i pe piept, cu ochi visători și mișcări lente”), Ursu (“un vlăjgan” care “n-avea mai mult de șaisprezece ani”, înzestrat cu o forță și o vedere de invidiat.), Tic (“prichindel dintr-a cincea, un șmecher fără seamăn în toată școala”)și Lucia (o fatǎ “blondă, cu părul scurt, tuns baiețește, cu ochi iscoditori, cu mișcări scurte, sigure, care se vor foarte convingătoare, cu ceva aspru în voce și-n atitudine”), ce se aventurează în diverse expediții.

În prima carte se hotărăsc să plece într-o expediție științifică, cu scopul de a reface harta veche a Peșterii Negre. Pentru a fi mai siguri se hotărăsc să formeze 2 grupuri, unul care să continue expediția în peșteră, iar unul să cerceteze împrejurimile din afara peșterii. Expediția decurge normal până în momentul în care grupul din peșteră (format din Ionel,Victor, Tic și Maria) găsesc semne ale unor oameni care cunosc și locuiesc în peșteră. Printre aceștia se află și un vânător pe numele său Petrăchescu, care vrea să îi omoare, dar datorită istețimii lor copiii reușesc să scape.

În cel de-al doilea volum apare o fată nou venită în oraș, Laura, care se împrietenește foarte repede cu cireșarii, numai că bunica ei nu este de acord și îi interzice acest lucru. Această pornește singură către”Castelul celor 5 cruci”, unde este capturată și ținută prizonieră. Cu toate acestea ea reușește să trimită un bilet cireșarilor, cu un mesaj și un traseu foarte încâlcit. Laura descrie toate încăperile castelului, dar uită să spună unde anume este ea ținută. În cele din urmă ei descifrează mesajul, plecă în căutarea Laurei și o găsesc, totul terminându-se cu bine.

Aventura din cel de-al treilea volum se desfășoară în jurul furtului celor 7 figurine furate, tanagrele. Aceștia ca întotdeauna încearcă să dezlege misterul dispariției lor. În timpul bâlciului desfășurat în oraș, Tics-a atașat foarte mult de jocul numit ”Roata norocului”, de unde vroia neapărat să câștige statuia lui Fradaburidi, dar descoperă că proprietarul roții trișează. Cireșarii descoperă șmecheria pe care o folosește proprietarul roții, și reușesc să inverseze cuile astfel încât a doua zi câștigă toți premii foarte frumoase, în afara de Tic care nu câștigă statuia. Victor descoperă în ultimul moment că cele 7 figurine furate de la muzeu se aflau chiar în premiile câștigate de ei, astfel Cireșarii mai dezlegă o enigmă.

Acțiunea celei de a patra cărți se desfășoară pe timpul vacanței de iarnă, într-o tabără la munte. Cireșarii au vrut să viziteze orașul dar pe drum au fost prinși într-o groaznică furtună. Într-un târziu au dat de o cabană (Casa Iulia, ei crezând de fapt că este vorba de Casa Coștila). Doi dintre cireșari au cerut ajutor cabanei aflate în apropiere, de unde au primit niște saltele pentru foc. Profitând puțin de ajutorul primit, într-o seară Tică fugit să fure mâncare de la acea cabană. Chiar dacă știau că unul dintre cei 3 oameni aflați la acea cabană deține o armă și l-a un moment dat vor venii să se răzbune …. sau să caute Cutia Albastră. O cutie misterioasă furată de la o bancă, în care nimeni nu știa ce se află – cu excepția proprietarului băncii. Ursu îi bate foarte tare pe cei 3 de la cabană, care veniseră să îi atace și reușiseră să îl ia ostatic pe Tic, imobilizându-i până la sosirea ajutoarelor.

În ultimul volum aventura se petrece la malul Mării Negre și în Delta Dunării, unde Ionel își petrece vacanța de vară. Aici întâlnește pe mos Eftimie, care îi povestește tot felul de povești pescărești. Povestea care l-a fascinat cel mai mult a fost aceea cu pescarii prinși de o vijelie în mijlocul mării și au naufragiat într-un banc de nisip în apropierea malului. Băiatul află că supraviețuitorul trăiește și acum în Delta Dunării. Se întâlnește cu pescarul, care îl duce la o plimbare cu barca prin deltă, unde Ionel vede două coloane de marmură extraordinar de frumoase, și presupune că în acea zonă se află un palat. Le telegrafiază prietenilor săi care vin. Aceștia credeau că există un palat și l-au denumit ”Palatul de cleștar”. Descoperă o corabie și niște pietre pe care este scris numele grec ”Sofocles”. Se duc la muzeul din Histria și află că pietrele arată viața unui zeu grec pe nume”Agathocles”. Se întorc să cerceteze corabia, dar singurele lucruri pe care le descoperă sunt niște plăci de marmură cu niște litere inscripționate. Copiind literele inscripționate și căutându-le într-o carte descoperă că nu era un palat ci mormântul marelui scriitor numit ”Punlius Ovidius Naso”.

Constantin Chiriță a zis într-un interviu ”fiind un pasionat cititor al literaturii de aventuri pentru tineret, nutream de multă vreme ambiția să pot scrie o replică românească la <<Tom Sawyer>> sau la <<Cărarea pierdută>>. S-a întâmplat ca exercițiul epic care a fost “Cireşarii” să însemne, în același timp, descărcarea unor fiori care sălășluiau de mult în mine” Ce pot eu să spun ca cititor… este că a reușit nu numai să creeze o replică românească a romanului de aventuri pentru tineret ”Tom Sawyer”… ci și a reușit să depășească acest roman prin diversitatea de aventuri la care au luat parte cei 7 copii.

Copii din ziua de azi nu mai citesc aceste cărți, cărți cu care eu (și generația mea) am crescut și care m-au făcut să mă simt cu adevărat copil. Cum am citit undeva … parcă suntem un fel de martori ai adolescentei ruginite. Nu mi-aș obliga copilul să o citească ci l-aș face să vrea să o citească pentru că este o carte mult prea… frumoasă… bună… plină de aventuri…

PS: pentru cei care au avut răbdare să citească tot… sper că nu v-am plictisit… dacă am făcut-o îmi pare rău… mie mi-a făcut plăcere să îl scriu (Sper ca și juriul să aibă răbdare)

Articol participant la concursul realizat de BookMag.