Povestea unei muste

Așa cum spune si titlul astăzi vă voi spune povestea unei muște.

Musca = acea insectă micuţă dar atât de enervantă pentru noi oamenii şi pentru diferite alte animale de pe pământ, atunci când apare căldura. Ar fi inutil să vă descriu forma unei muşte.

Era o zi ca oricare alta, cu o mica mare diferența.

Se auzea un bâzâit enervant de undeva de lângă ușă, lucru care însemna că iarăși s-a strecurat o insectă mică și enervantă prin gaura de la plasă – poate s-a pierdut de suratele ei.

După ce că era epuizant de cald, acum trebuia să mă mai și bat. Sau poate că dacă ar sta liniștită într-un loc aș putea să îi pun în jurul gâtului o ață și să devină animăluțul meu de casa. Numai că este o musca, una idioata care vrea cu tot dinadinsul să se dea cu capul de toți pereții mei proaspăt pictați.

O încerca sărăcuța să se strecoare pe unde a intrat să se întoarcă la casa ei, dar nu mai găsește drumul. S-a așezat pe pervaz și parcă stă să se gândească, înclinându-și capul într-o parte. Obiectivul ei era clar – dorea să își recapete libertatea, numai că posibilitățile erau cam limitate și pline de obstacole.

Nu a zăbovit mult și a reînceput survolul bâzâitor. S-a mai așezat de câteva ori pe ici pe colo, dar nu găsea o scăpare.

Deja roșie m-am ridicat să-i deschid ușa de la cameră. S-a așezat pe marginea ei și a privit ce se află dincolo. Nu o atrăgea întunericul aflat în hol așa că și-a luat zborul și s-a așezat înapoi pe șifonier.

Am luat ziar și m-am apropiat de ea. Damnit! Nu am nimerit-o dar cred că am amețit-o pentru că bâzâia cu pauze.

M-am așezat înapoi în scaun încercând să-mi readun gândurile de prin cameră și să termin ce scriam.

Bâz! Pauza! Bâz! O văd pe marginea clapetei laptopului!

Muscă masochistă îmi spun eu în gând.

Bâz! Și-a luat sporul parcă știind ce o așteaptă. Fiind încă amețită nu a putut pleca foarte departe. S-a așezat lângă laptop.

Își înclină capul spre dreapta și parcă se uită la mine. Mă întind după ziarul din pat cu ochii la ea să nu zboare iar. Îmi iau ochii o secundă de la ea și văd un capac transparent!

Mintea mea diabolică deja se bucură. Renunț la ziar și iau capacul în mână.

– Gata te-am prins! spun eu în timp ce o prin în capcană.

Nici nu a știut ce a venit… din cauza amețelii.

O văd agitându-se sub capac, vrând să iasă! De data asta nu mai ai scăpare afurisito!

Printre rândurile tastate mai arunc un ochi la ea prin capacul transparent. S-a resemnat și își acceptă soarta, plimbându-se liniștită în noua închisoare.

Totuși nu sunt așa de crudă și vreau să îi lungesc întemnițarea – fac o mică gaură în capac să îi las aer. Simțind se apropie de gaură ca un înotător care iese la suprafață din 5 în 5 minute pentru o gură de aer.

*****

Dimineață când mă trezesc îmi amintesc de ea și mă îndrept spre birou.

Bat în capac… nici o mișcare… îl ridic puțin… tot nimic. Îl ridic complet și o văd complet…

PS: sper că a reușit să realizeze tot ce avea pe listă