3 February, 2012
Nu stiu…
De ar fi atât de simplu să scrii, toată lumea s-ar apuca de câte un roman.
Toți avem în noi o poveste … care pentru majoritatea rămâne nespusă, pentru că nu este atât de ușor pe cât pare să îți scoți din cap amalgamul de gânduri ce roiesc și să le pui frumos pe o foaie, în așa fel încât să poată fi citite și de alții.
Mulți încearcă și puțini reușesc. De ce oare? Întrebare la fel de grea ca ”Ce este iubirea?” sau ”Cine/Ce este Dumnezeu?”
Dacă ne-am apuca toți am reușii să ne scriem ”Amintirile din copilărie”, dar nu toți am reușii să scriem cum le-a scris Ion Creangă. Unii avem acest dar de când ne naștem (degeaba îl au dacă nu îl cultivă), alții poate îl dobândim.
Ar fi mai simplu dacă am putea să ne scoatem gândurile din cap așa cum sunt ele dezordonate, să le așternem pe o hârtie și să încercăm să le aranjăm.
Dar nu! De ce să fie simplu? Găsisem la un moment dat un citat într-o carte sau cântec, nu știu dacă se potrivește perfect cu ce vreau de fapt să zic ”In live we must chose between what’s right and what’s easy” – concluzia din asta ar fi că nu întotdeauna ce este ușor este și corect.
Am atâtea gânduri și trăiri în cap și în suflet pe care aș vrea să le aștern pe o foaie, dar de cele mai multe ori când mă așez în fața foii și iau pixul în mână acestea se înghesuie să iasă și creează un haos distructiv, care nu îmi dă voie să mă exprim în scris cu adevărat.
Poate veți zice că asta înseamnă că nu pot/știu să scriu! Poate aveți dreptate, dar eu simt că undeva printre puținii neuroni rămași și sinapsele scurt-circuitate există ceva foarte bun ce vrea și trebuie spus.
Am zis că mă apuc să scriu ceva din propria experiență, dar sub altă lumină, dar m-am blocat. M-am blocat și totuși nu vreau să renunț. M-am blocat pentru că îmi este frică că voi distorsiona ce vreau de fapt să spun. Mintea mea deja are un scenariu, dar acest scenariu se schimbă pe zi ce trece, se adăugă sau se scoate ceva și la un moment dat am senzația că totul este lipsit de substanță. Am senzația că totul sună mult prea simplu, iar dacă voi încerca să o fac mai pompoasă nu mă reprezintă.
Există un fel de conflict de caracter… Vă întrebați de unde conflict de caracter că este vorba doar de caracterul tău? Yes, indeed! It’s me! Dar cine mă cunoaște știe că uneori sunt foarte încăpățânată (poate uneori bătută în cap), indecisă, impulsivă.
Deja am ajuns să vorbesc fără sens (cel puțin așa mi se pare) și nici nu știu de unde a început totul.
Sus vă este prezentată o foaie (una din cele multe) pe care, în decursul a vreo 4 ani de facultate am scris diverse versuri, citate și uneori chiar gânduri după care m-am ghidat în majoritatea timpului.. Enjoy! (majoritatea sunt în engleză și scrise in diverse perioade, de aceea sunt foarte înghesuite și poate unele indescifrabile)
PS: starea asta de THINKING cred că se trage de la vremea de afară, pentru că pot să fiu filozoafă în două situații (prima ar fi după o noapte de beție, și acum nu este cazul).
3 Comentarii
;)) sunt curioasa ce ai face dupa o noapte de betie!:)
;)) depinde de ce este betia! 😀 in principiu stau cuminte, vorbesc putin sau filozofez maxim
😀